pozaprofil4

Despre mine

Salutare, eu sunt Ana, Ana-Maria sau Gheorghe. 

Modă, pe bune? este un proiecțel de-ale mele, gândit și început în vara lui 2014 doar din setea de-a aduce altceva în blogosfera românească. M-am gândit că fetele cu blog se iau prea tare în serios, așa că am creat un loc unde să zic ce vreau eu, fără perdeluță, dar protejat cu cel mai gros prezervativ: niscai umor.

În prezent sunt freelance copywriter, soon to be in an awesome new agency, blogger şi vlogger unde stați acuș cu ocheanele, măzgălitor de texte rude cu beletristica la mine-n Word.

Am avut o campanie online care-a zdruncinat Internetul cu care m-am angajat: #checkinlajob #cechinfarajob. Citiți despre dânsa aici. Mint când zic că l-a zdruncinat, poate de-un status de cutremur.

Insight-ul blogului: Modă fără fițe de divă.

Pentru colaborări, campanii și orice vreți voi, dați mail la marketing@globalrecords.com.

Ceva literatură despre creatura asta care scrie aici: 

Ce e până la urmă un scriitor? Un maestru păpușar care e marcat de fiecare persoană care-i pășește în viață puțin câte puțin. Cunoști vreun țăcănit d-acesta care ți s-a jucat la rotițe? Care ți-a dat lumea peste cap cu visarea lui exuberantă? Da, normal că știi. Scriitorii sunt oamenii care nu sunt niciodată singuri. Au personajele din cuvintele care le ies prin degete. Mănâncă personalități pe pâine. Trebuie să ai și un fel de nebunie specială ca să poți să scrii. Trebuie să fii în stare să mănânci castraveți murați cu tiramisu ca să aduni experiențe, ca să îți provoci fizicul ca să scoată ceva bun din psihic.

Dar scriitorul se hrănește cu demoni. Se hrănește cu egoism, zgârcenie, răutate, tristețe, dezamăgire, trădare, miserupism, rea-voință și mulți scheleți frumoși pe care-i ai în dulap. Arată-i toate părțile tale. Dar mai ales pe alea pe care ți-e foarte frică să le arăți oamenilor obișnuiți. O să îl ții în priză, o să fie inspirat la nesfârșit de trăirile tale interioare, de traumele din copilărie și de inima ta prea frântă de alții dinaintea lui. O să vrea s-o lipească în cuvintele lui. Să o sudeze și să-i facă un înveliș de fantezie și povești nemuritoare. O să-i dea chiar și o altă formă, o altă culoare, un alt mod de-a bate.

Niște aberații pentru un om care nu scrie. El își țese o mie de scenarii înainte să se întâmple și se bucură de fiecare în parte. Din fiecare scenariu el iese un alt personaj. Cu alte caracteristici, cu altă viziune asupra vieții. Nu o să faci niciodată ceva greșit în ochii lui, atâta timp cât ești tu. Cu defecte și tot.

Un singur lucru ar trebui să-i dai scriitorului. Ceva cu care să lucreze. Emoție. Agitație. Să-i faci inima să-i bată până-i iese din piept. Să fii diferit. Să îl faci să i-o ia cuvintele razna din buricele degetelor. Și numai atunci l-ai prins. Și apoi o să trăiești și după ce mori. Cineva o să citească poveștile lui și ghici ce? Tu o să fii acolo. Printre rânduri. Pierdut. Probabil altcineva ți-a luat locul sau a rămas blocat printre paginile tale. Povestea e a lui.

Citește-l.

Mă găsiți pe SOCIAL MEDIA, mai jos.

Twitter

tumblr

Google+

LinkedIn

Last.fm

Deezer

Facebook

Youtube

 

Comments

  1. […] dar suficient cât să demonstreze că le pasă. Am cunoscut o tipă cool pasionată de modă (Ana-Maria) și un susținător al baschetului românesc (Marius). […]

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *