Hai să ne convingem bunicile să nu mai dea bani la preot!

Eu sunt din Pitești, acolo am copilărit și acolo am fost crescută de bunicii mei. Mai exact, mi-am agitat fizicul hiperactiv prin pădurea Trivale. Fix în fața blocului avem o biserică. Mai e și schitul din pădure, dar nu despre el e vorba aici. Nu știu câți ani aveam când mi-am pierdut încrederea în preoți,. Dar îmi amintesc de o zi în care speranța că preoții sunt de treabă și vor să ne ajute sau să ne luminizeze calea către mântuire s-a dus dracului. Doamne, Iartă-mă! 

Era parcă Boboteaza. Bunica mea abia luase pensia. Bunicul meu nu a fost niciodată foarte credincios. La el religia e un fel de tabiet. Adică uneori ține post negru ca să se detoxofieze, zice el. Să scoată dracii din el. Bunica mea a fost și este maniacă maxim cu religia. Avem icoane peste tot prin casă și plămânii ei respiră Trinitas și SperanțaTV la greu.

Intră preotul pe ușă, bunică-mea îl salută, mă obligă apoi să-i pup mâna și eu am făcut un fel de hover hand cu buzele. Gestul care m-a scârbit a fost pe la final când atât el, cât și ucenicul lui au rămas drepți, cu mâinile la spate și așteptau ceva. Nu prea am înțeles eu ce așteaptă, iar bunică-miu făcea pe prostu’. Nu prea-i place să dea bani la preoți. Ei bine, în mintea mea naivă eu credeam că toate lucrurile care țin de spiritualitate sunt gratuite. Doar preoții oricum primesc bani de la stat, nu? Cutia milei? Multe alte lucruri de genul. Adică de ce ar lua bani din mâinile tremurânde și pătate de vreme ale unei bătrâne bolnave?

Ce naivă eram! Bunica mea s-a scuzat că tocmai ce era să uite! S-a dus în cameră, a scos din portofel multe bancnote și le-a întins preotului. Acolo am fost scârbită total. Aproape că i-a smuls din mâinile ei. Și ea aproape plângea de fericire. Credea cumva că prin toți banii ăia și-a asigurat un loc în Rai. Clar! I-a asigurat BMW-ul preotului și ghiulul de pe degete.

Și am văzut treaba asta în fiecare perioadă religioasă în care trebuia să vină preotul. Ba mai mult, la câteva slujbe am văzut cum ucenicul venea cu o sacoșă unde strângea bani. Parcă banul era ochiul dracului? Eu așa știam. Ce copil mic și prost! În punctul ăla mi-am dat seama că ce se întâmplă cu religia e doar o afacere ca oricare alta. Dumnezeu mi s-a părut ori inexistent, ori o entitate independentă de religia sau religiile noastre, căreia nu-i pasă dacă trăim, murim sau dacă-i respectăm cele 10 porunci sau nu. Din punctul ăla, religia a devenit ceva superficial pentru mine.

Să facem un calcul mic. Dacă un preot are cam 10 băbuțe pe bloc, iar băbuțele alea îi dau cam 200 de lei , cât credeți că face un preot pe zi, într-un singur complex de blocuri? Suficient încât să facă videochatistele invidioase că nu s-au căsătorit cu un preot.

Aș vrea să vă propun o treabă, cum ar fi să ne convingem toate bunicile să nu mai dea bani la preot? Ce-o să facă? O să retragă vizita? Sau n-o să le mai miruiască încăperile? Ce ar putea să zică un preot atunci când o băbuță nu are bani să-i dea? Doar n-o să zică: Haide, bre, că știu sigur că ai luat pensia!

Ai crede că n-ar face asta. Dar acum câțiva ani stăteam în metrou și am zărit doi preoți, nu chiar bătrâni. Erau foarte mândri de captura din ziua aia. Se lăudau unul la altul cu grosimea portofelului. Lauda de sine nu miroase a bine? Oare e păcat să auzi un preot care se laudă cu banii pe care i-a luat de la niște băbuțe sărăntoace?

Cred că putem cu toții să vorbim cu bunicile noastre să nu mai hrănească ghiftuiții ăștia. Dacă Dumnezeu ar exista n-ar fi de acord cu preoții. Bisericile ar fi toate pe gratis, ar oferi adăpost și mâncare celor nevoiași. Slujbele și înmormântările ar fi gratuite. Ce facem cu cei care nu au bani deloc de astea? Îi aruncăm la groapa de gunoi?

Mă întreb dacă ei declară toată astea la stat. Sau dacă și ei primesc pe adresa bisericii citații și avertizări de la ANAF.