Așteptându-l pe Făt-Frumos m-am găsit pe mine

De ani de zile am trăit cu un suflet romantic, al meu. Băi de nu mi-am dat-o singură în suflet de la atâtea așteptări, vise, iluzii, pretenții și imaginație bogată de n-am mai știut ce e cu mine. De multe ori era suficient să primesc un simplu sărut și o luam razna pe cărări cu ticăitoarea. Mă lăsam atât de dusă de val încât nu mai mâncam, nu mai dormeam, nu mai puteam să fac nicio altă activitate decât să fiu îndrăgostită.


Aveam impresia că dragostea e aia care-mi dă aripi. Numai iubită și iubind puteam să am încredere în mine, să mă machiez cu la fel de multă poftă, să bag gogoși cu glazură de iubire în mine până pocnește inspirația și creativitatea prin toți porii și prin toate kilogramele în plus sau în minus.
Mie dă-mi iubire! Eu mut munții! Așa-mi spuneam pentru că soluția tuturor problemelor mele emoționale era un suflet-pereche. Cineva care putea să îmi arate că poți să vezi viața cu ochelari roz în formă de inimioară cu miros de speranță, prin care să văd că viața nu e atât de amară. Și mergea la început!
Eu de mână cu sufletul meu pereche ne plimbam pe străzi, prin orașe, pe la mare și munte și totul era roz, pe-un nor de dragoste. Inspirația venea din toate părțile. Părul parcă îmi stătea mai bine și obrajii parcă erau mai roz decât de obicei. Aveam culoare. Pictam cuvintele cu dragoste la job și răspundeam oamenilor cu plăcere, chiar și la insulte. Cu Făt-Frumos urma să îmi fac o familie, așadar pășeam amândoi într-o călătorie pe vecie. Forever and ever. Xoxo. Apoi ghici ce? Nu era de fapt așa. Făt-Frumos a plecat la fel cum a venit. Pe calul lui alb și cu bucăți din mine. Și nu a fost doar o dată, a fost de câteva ori. Bine, nu vreau să mint. A mai plecat și cu Cosânzeana și de câteva ori am mai plecat și eu.
Fără iubire simțeam nevoia să renunț la tot. Ce sens mai avea? Unde mai era fericirea mea dacă nu mă iubea nimeni? Dacă nu îmi arăta nimeni locuri noi și lucruri mișto pe care nu le mai văzusem niciodată? Dacă nu mă săruta de Noaptea Bună și de Bună Dimineața? Cine mă mai ținea de mână pe stradă și-mi mai zicea că sunt frumoasă, uneori șoptit la ureche în feluri în care doar noi le înțelegeam?
Acum ce fac cu mine dacă Făt-Frumos a plecat cu câteva părți bune din mine: încrederea în sine, inspirația, afecțiunea, dragostea, certitudinea, timpul?

Așa că mi-a luat timp să îmi construiesc singură toate menționate mai sus. Fugeam după un ideal despre care am citit prin cărțile de dragoste, despre care am aflat din filme și seriale, și scurtmetraje sau reclame. Îmi imaginam că dragostea e un băiat de vârstă apropiată cu mine, sau puțin mai mare, care are gusturi asemănătoare la mâncare, muzică și haine, nu foarte urât, dar nici Brad Pitt (deși nu m-ar fi deranjat), creativ în orice fel se poate, care m-ar fi dus prin locuri neștiute și m-ar fi învățat ce nu știu deja. Dacă în tot timpul ăsta mi-ar fi dat cu lingurița de argint dragoste, afecțiune, atenție și-ar fi și făcut curat după el ar fi fost IDEAL.
Dar apoi mi-am dat seama că totul e ca această pozică:

ladies-pick-your-perfect-man-youve-got-10-loyal-800-3591059

Așa merg lucrurile. Întotdeauna trebuie să faci compromisuri pentru Făt-Frumos. Iar eu care îmi puneam toate bazele în acest fairytale și toată viața mea depindea de DRAGOSTEA DIN BASME, atunci eram fără speranță. Depresie, toți bărbații sunt porci, ce jegoși, oribili, vai o să mor singură, anxietate, vreau o familie, tu nu- de tine nu-mi place că nu faci x lucru, mi-ar plăcea să fiu cu un băiat ca tine, dar nu cu tine, aș vrea să fiu cu cineva dar nu cu oricine, trebuie să fiu cu cineva ca să pot să fac x lucru. Toate gândurile astea dansau hora cu emoțiile mele până când mi-am dat seama de aceste lucruri:

  • Nu dragostea îmi dă aripi. Pot să mi le construiesc singură. Și din lacrimi și căcat și tot le construiesc. Pot să le fac din hârtie și lipici. În timp o să devină ca aripile celui mai frumos vultur.
  • Nu trebuie să fiu într-o relație ca să pot să fac lucruri noi și interesante. Nu asta mă definește. Ci eu mă definesc cum vreau eu. 
  • Pot să fiu cine vreau eu, dacă VREAU. Dacă DEPUN EFORT.
  • Nu există Făt-Frumos. Așa că am devenit eu Cosânzeana, sau, mai nou ELSA DIN FROZEN. Femeie independentă!
  • Suntem cu toții prea egoiști ca să fim CU ADEVĂRAT cu cineva, în sensul altruist și de dragoste condiționată. 
  • Pot să am inspirație, pot să fac ce vreau eu INDIFERENT dacă sunt cu cineva sau nu.
  • Vine și Făt-Frumos, doar că nu trebuie să fugi după cai verzi pe pereți între timp. Dă-i cu muncă și vine calul alb. Și dacă nu vine n-a murit nimeni din asta.

De asta am creat un personaj plin de defecte, un personaj stors din esența mea, care are numai vicii și e nesigur până la Dumnezeu. El nu vrea decât să fie iubit și înțeles. Ăla-i Victor, scriitorul din cartea Trage-mă-n proză, pe care o lansez acuș, pe 13 martie la Bistro Matrioska.

Dacă vreți să mă cunoașteți mai bine, să aflați mai ales toate slăbiciunile mele și toate prostiile pe care aș fi în stare să le fac pentru o dragoste ca-n basem, puteți să cumpărați cartea mea de aici

Pe scurt, un mesaj pentru toată lumea care are impresia că dragostea te definește: If you don’t love yourself, how the hell you gonna love somebody else? Citat direct de la Rupaul himself.

Acum sashay away, fei!