#PoveștiDeTatuat: Acel moment când mergi la doctor și te trimite la biserică

Acum vreo 2 ani ningea la fel cum ninge astăzi, ca-n povești adică. Nu, ningea de nici nu-mi venea să ies din casă, nu-mi venea să respir și nu-mi venea să trăiesc. Cam ca astăzi. Dar acum 2 ani pe vremea asta eu trebuia să merg la o clinică privată ca să-mi fac un check-up de rutină pentru un job. Și cum ningea așa, eu mi-am luat ghiozdanul în spate cu toate cele de trebuință și-am mers spre clinică. Din păcate, ce m-a așteptat acolo a fost o dubioșenie absolută. Nu cred că am pățit în viața mea așa ceva. 

Am stat ca tot omul la o coadă imensă și s-a scurs cam o oră așteptându-mi rândul. Mă cheamă doctorul în cabinet, o domnișoară de vârstă apropiată, cu părul șaten, breton și ochelari de vedere. Mă poftește să stau pe pat și să îmi dau jos toate cele 10 straturi de haine ca să-mi verifice plămânii, bătăile inimii etc. În momentul în care m-am dezbrăcat prima ei reacție a fost această propoziție mirifică: Știi că tatuajele putrezesc primele când mori? Am ignorat, am dat din cap ca o maimuță dresată și-am mers mai departe. Am auzit chestii mai urâte de la oameni despre tatuajele mele.

A terminat cu verificările, mi-a scris o foicică și m-a trimis să-mi verific ochii. Testul ăla l-am trecut cu brio, așa că m-am întors la domnișoara de dinainte. Am stat pe scaun, i-am dat rezultatele, m-am uitat la ea, i-am spus de câteva ori că am terminat cu ochii, i-am spus că are foaia în fața. M-a ignorat complet. Ea scria ceva pe-o foaie. Începusem să-mi fac griji că nu o să îmi dea actele pentru muncă.

– Ai mașină?

-N-am.

-Păcat.

– De ce? Mai am nevoie de ceva? 

-Mergi la adresa asta. 

Mă uit pe foaie. Scria ceva de-un drum la vreo 10-15 km de București. Era vorba despre o biserică. Mai jos pe foaie scria și numele preotului, dar și numărul lui de telefon. Mă uit iar și râd în sinea mea. Nu-mi venea să cred! Suntem în Evul Mediu sau cum?

-Pentru ce sunt astea?

-Ca să te primească Dumnezeu în Rai.

-Ca să…Ca să mă primească în Rai?

-Păi ți-ai pângărit pielea. E păcat!

-Și foile mele pentru muncă? Am crezut că trebuie să fac încă un drum pentru ele. M-am și speriat!

-Poftim! 

-Mulțumesc!

-Să nu uiți să suni ca să vorbești cu părintele! El o să te vindece!

-Cum să mă vindece? O să-mi facă tatuajele să dispară?

-Nu. Dar o să te ajute să-ți dai seama cât ai păcătuit. Să te duci să te vezi cu el!

-Am înțeles! O zi bună!

Dusă am fost, dar mai dusă era ea! Nu mai primisem în viața mea o foaie de trimitere către biserică de la un doctor. Nici acum nu-mi dau seama exact ce s-a întâmplat, cum și de ce o persoană de vârstă apropiată a reacționat ca o femeie de 80 de ani care are ca hobby umflarea traistei popii. Mare ți-e grădina! Când am ieșit din cabinet, m-am bucurat că am un cap cu care să gândesc și-o piele pe care pot s-o mâzgălesc cât vreau eu.

Bitch, I’m done!

Voi ce povești tâmpite aveți cu tatuajele voastre?