Scurtă poveste despre abuz și bullying #metoo

Profesoara de matematică intră-n clasă și toată lumea amuțește. Se așază la catedră, își scoate ochelarii din toc și deschide catalogul, ca de obicei, la nimereală. Scanează paginile în timp ce clasa își așteaptă sentința la tablă în liniște completă. Nimerește pe Georgiana și o cheamă la tablă. În momentul ăla liniștea a devenit haos, infern de copii, țipete, urlete și avioane de hârtie aruncate în toate direcțiile.

”Hai, graso!”

”Ia uite cine-a ieșit la tablă! Nu crezi că a trecut prea mult timp de când ai mâncat ultima oară?”

”Nu știam că vitele știu matematică!”

Și insultele nu se mai opreau. Georgiana a ieșit din clasă plângând, iar nota la matematică a fost pe măsura lacrimilor. Georgiana era un copil dolofan, cam cum sunt mulți copii la vârsta ei. Doar că pe lângă dolofăneala specifică vârstei, era și sensibilă la orice critică, înjurătură sau reacție negativă la prezența ei oriunde. Ar fi vrut să se integreze și ea în grupul celor din clasa ei, dar nu avea loc să treacă de apelativul ”vită”.

Zilele trec peste Georgiana și stima ei de sine scade, chiar dacă singura notă proastă pe care o are e la matematică. Dar ca să fim complet corecți, oricum nu-i plăcea și nici nu era așa de bună la materia asta. Nici ora de sport nu-i plăcea prea tare, mai ales că acolo chiar era rost de mișto din partea colegilor. Dar într-o zi miștoul a mers prea departe.

Fetele din clasă aveau obiceiul să se schimbe în clase și băieții la baie. Așa era regula stabilită de grup, regula silențioasă. Georgiana era ultima fată care rămăsese în clasă ca să se schimbe. Îi era rușine de corpul ei în preajma celorlalte fete, chiar dacă majoritatea dintre ele nu erau perfecte. Îi era rușine de miștouri, priviri și ocazii de bătut joc în curtea școlii. Colegul ei, Horia, știa că Georgiana rămâne ultima să se schimbe. Am exclus din ecuație că Horia era cel mai frumos băiat din clasă și toate fetele, inclusiv Georgiana, erau leșinate după el.

Horia a intrat tiptil în sală și-a prins-o pe Georgiana în bustieră și chiloți. S-a uitat la ea, dar n-a râs. N-a schițat nimic. Avea ochii mari, negri și pielea albă. Mereu avea o aură misterioasă și intangibilă, orice zicea. Chiar și când glumea. Aveai impresia că vorbea serios. Georgiana a înlemnit, nu știa ce să mai facă. Să fugă n-avea cum. El stătea fix în fața ușii. Să se îmbrace? Ar fi fost și mai înfricoșător.

Horia s-a apropiat de ea și a trasat o linie cu degetul pe marginile brațelor ei tremurânde. I-a dat un ocol și-a tras-o înspre el ca s-o sărute. Georgianei nu i-a mai oferit nimeni atâta atenție și era îndrăgostită lulea de el. L-a sărutat înapoi, dar nu era pregătită deloc pentru ce urma. Horia a apucat-o de păr, i-a lăsat capul pe spate, ochii negri o urmăreau, mișcându-se aproape neobservabil. Gura i s-a deschis și următoarea mișcare a fost neprevăzută: a scuipat-o în gură și-apoi a izbit-o cu capul de dulapul din clasă.

Georgiana a început să plângă, nu știa ce să facă. Cui să spună? Cine o s-o creadă? Nimeni n-o place. Nimeni n-o suportă. Nici măcar profesorii, au impresia că e prea atotștiutoare și devine enervantă uneori cu insistențele. Horia a zâmbit, iar colțurile gurii se tot lungeau pe față. S-a uitat la ea și râdea de lacrimile ei, de parcă ar fi doar dovezi de slăbiciune și puerilitate.

”Nu scapi așa ușor, vito!”, i-a spus în timp ce-a scos o foarfecă din buzunar. A început să se apropie de ea, a fugărit-o prin clasă și când a prins-o într-un final, a tras-o de chiloți, a poziționat foarfeca pe ei și-a tăiat.

Haț!

A luat cu el bucata de material și-a fugit afară. Printre lacrimi, Georgiana a apucat să-și tragă pantalonii de sport pe ea și tricoul. Când s-a uitat pe geam, toată clasa râdea de isprava lui Horia. Ce veselie! Ce distracție! Ce …căcat! Fata și-a strâns toate lucrurile și-a fugit mâncând pământul până la stația de tramvai.

”Nimeni n-o să mă creadă. Nimeni n-o să mă creadă. Sunt o grasă proastă”, asta-și repeta în gând în timp ce geaca de pe ea atârna într-o mânecă. Fără să știe, băieții din clasă i-au tăiat-o într-una dintre pauze.

”Așa merit”, se gândea fata în timp ce sughița incontrolabil.

Întâmplările cu colegul nu s-au oprit aici, dar Georgiana nu a putut să spună nimănui. Era mută, prefera să lase să se întâmple decât să acționeze în vreun fel. Mâinile lui pe corpul ei, dezamăgirea, stima de sine scăzută până la nivel inexistent. Totul a culminat în ultimul an din generală, când Horia a intrat peste ea în baie și a încercat să o atingă în alte feluri, mult mai grave pentru un copil de 14 ani. Însă, jignirile și bruscările, insistențele luaseră sfârșit acolo. Cu o simplă lovitură a reușit să-l îndepărteze și-a fugit acasă. A intrat pe ușă și s-a dus direct în baie. Apa avea să îi spele atingerile și să-i asculte poveștile pentru următorii ani.

Toate astea au transformat-o în femeia puternică de astăzi. Acum are tupeu să vorbească, are tupeu să se apere și spune tot ce gândește, indiferent de câte jigniri și de câți oameni își bat joc de ea. Pentru că astăzi Georgiana are glas. 

#metoo