Ai impresia că viața ta e complicată? Stai să vezi povestea asta

Plecam de la un Crăciun mișto, dar cu un final mai trist și eram nițel abătută. Mi se părea că viața mea în momentul ăla era un pic cam prea multă de dus pe spinare. Știți momentul alea când tot ce trăiești te doboară și ai nevoie de orice, o portiță spre realitatea altcuiva sau un răsărit mișto de soare ca să scapi de mintea ta? Așa mă simțeam atunci. Viața mea era prea mult de digerat și simțeam nevoia să fug. Așadar, plecam de la Crăciun, de la un prieten de-acasă și am chemat Uber, cam c-o falcă-n cer și c-una în pământ. Am urcat liniștită în Uber și-am început cu clasicele discuții despre vreme, despre politică și am ajuns într-un final tot la dramă.

Nu știu cum am ajuns exact la povestea pe care urmează să v-o spun, dar vreau să mulțumesc Ăluia de Sus, d-acolo, că dacă nu era această poveste întortocheată nu-mi dădeam seama că ce trăiam eu atunci era chiar un mizilic pe lângă viața acestui șofer. M-a întrebat cu ce mă ocup și din discuții profesionale am ajuns la discuții despre faptul că lucrez la propriul meu manuscris de carte. Aici am văzut în oglindă că a făcut ochii mari, adăugând că: Viața mea e ca o carte. Aveți timp să vă povestesc pe scurt? 

Aveam timp berechet, vreo 40 de minute indica doamna Cursă.

”Se făcea că era noaptea de Crăciun, anul trecut, aproximativ pe vremea asta, deci. Eu venisem de la muncă, încărcat cu d-ale gurii: mâncare, un vin bun, un cozonac. Știți dumneavostră. Ajung acasă și nevastă-mea nu era nicăieri de găsit. Îmi lăsase o scrisoare imensă într-un mesaj, pe telefonul mobil. N-o să vă obosesc cu toate detaliile, dar în mare spunea că se bucură că a trăit anii ăștia fericiți cu mine, doar că ea crede că nu mai suntem compatibili. Și că ar trebui să-mi refac viața, să-mi găsesc pe altcineva pentru că ea mă părăsește. Vă dați seama ce șoc a fost pentru mine, mai ales că noi ne înțelegeam de minune, sau așa credeam eu. Nu a fost niciodată vorba de înșelat sau alte prostii de genul. Credeam că suntem suflete-pereche. Mare prost eu! Am trecut peste, normal. Sunt un om în toată firea.

La câteva luni m-am combinat cu o fostă colegă de la muncă, pe care o știam de 6 ani, dar n-o văzusem niciodată în lumina asta, a unei iubite. Ne-am îndrăgostit unul de altul și îmi refăcusem viața. Ba chiar, era și gravidă. Deci aveam al doilea copil pe drum. Aici să vedeți buba! Nevastă-mea se întoarce acasă. Astalaltă, gravidă, când află mi-a zis că voia să dea afară copilul, dar am oprit-o. Am primit-o înapoi pe nevastă-mea și acum stăm împreună iar.

Acum am făcut Crăciunul cu ambele familii, cu nevastă-mea și fii-mea de 18 ani prima oară. Am băut, am mâncat, am…cele de cuviință și apoi m-am dus la a doua familie, cu copilul mic și am sărbătorit în același fel Crăciunul. Femeile știu una de cealaltă și eu nu pot să renunț la niciuna, vă dați seama! Acum încrengătura planetei este alta! Asta cu copil mic stă în casă cu fostul ei soț, care și el a părăsit-o în mod asemănător cum m-a părăsit a mea pe mine. Dar nu e tot! Trebuie să împartă aceeași casă pentru că s-au înhămat la un credit de 30 de ani împreună. Iar acum, înainte să vă iau pe dumneavoastră, am rugat-o pe asta cu copil să-mi facă o listă cu tot ce are copilul nevoie.”

Eu eram cumva cu zâmbetul pe buze în momentul ăla. Mai ales că nu mă aflam deloc într-o situație atât de complicată, dar și pentru că părea scos dintr-un film tâmpit totul. Habar nu aveam că oamenii pot să trăiască astfel de vieți.

”Domnișoară, eu sunt un om sincer. Eu toată viața mea am oferit iubire și d-asta cred că există oamenii. Să ofere iubire, în mod necondiționat. Dacă vreți, vă scot la o cafea și vă povestesc eu mai multe. Poate vă ajută la carte!”

Eu i-am spus că mi-au ajuns poveștile pe toată viața și-am trântit ușa.

Acum dacă aveți impresia că viața voastră e complicată, vă rog să vă imaginați pentru trei secunde că sunteți ori una dintre cele două femei, ori, mai rău, soțul tipei cu bondocul ăla mic. Sau și mai rău, domnul Părăsit de Crăciun. Nu-i așa că situația voastră relațională din momentul ăsta nu e chiar așa de rea?

Așa am zis și eu.