O chema Mariana și se masturba cu un crucifix

Ne-am întors pe blog, băi, copii. Știu că vă tot promit pagini din noua carte, odată cu lansarea ei, dar mă gândeam să vă las un fragment cu una dintre poveștile mele preferate. S-ar putea să aibă niște mici typos, dar sper să vă bucurați de el. Se cheamă exact ca articolul. Am încercat să separ textul ca să fie mai ușor de citit, sper să fi ajutat cumva.

“O chema Mariana și simpla ei prezență e un pic stânjenitoare. Doar dacă te uiți la ea, la negul de pe nas, la fața plină de acnee, la bărbia prea ascuțită, ți se strânge pielea. Are ochii pe marginile capului ca un porumbel. Arată de parcă e macrocefală sau de parcă face parte dintr-un cult. Mama mereu spunea că o femeie nu e frumoasă până nu zâmbește.

Ei bine, femeia aceasta se urâțea cu cât deschidea gura mai mult.

Ca să zâmbească, ca să vorbească, ca să facă o grimasă dubioasă. Nu poți să faci diferența cu adevărat. Arată precum femeile acelea în vârstă care și-au făcut prea multe operații estetice. Pentru că au mușchii faciali puțin atrofiați, e aproape imposibil să aibă vreo expresie facială. Știu eu ce expresie facial are fata aceasta: urâtă.

Găsești frumusețea în toate femeile, spunea cineva.

Însă, la unele probabil că trebuie să cauți mai adânc. Iar eu, scuzați-mă dacă sunt mârlan, dar nu aveam răbdare.

Pentru că o femeie urâtă nu vine cu o personalitate frumoasă tot timpul.

Așa ai crede.

Că ar trebui să compenseze cu frumusețea sufletească.

Așa auzi în povești, așa vezi în filme, așa citești în cărți.

Probabil o minciună pe care și-o spun bărbații care au rămas singuri și s-au mulțumit cu vreun specimen de genul.

Femeia aceasta, Mariana, era urâtă și în exterior, și în interior.

Studia japoneza, iar părinții ei erau profesori.

Ai fi spus că poate e deșteaptă.

Ai fi spus că dacă personalitatea nu e frumoasă, sau dacă sânii ei nu sunt egali, poate că, poate inteligența ar fi fost cheia spre a te îndrăgosti de ea.

Da, domne, este de o inteligență sclipitoare!

O să fie noul Einstein, în versiune feminine. Că doar suntem emancipați acum.

Nu. Era proastă.

Mi-a spus că ea nu face sex oral pentru că e păcat de la Dumnezeu. Mi-a mai spus că ea crede că Dumnezeu i-a spus lui Moise, apostolilor sau nu mai țin minte cu exactitate cui, că femeia și bărbatul trebuie să fac sex doar în poziția misionarului. Numai și numai atunci nu este păcat.

Ai fi spus că e deșteaptă. Dar mai e și îndobitocită.

Mi-a mai spus că femeile nu trebuie să se îmbrace în culori supărătoare ochilor. Dumnezeu nu a lăsat femeia să iasă în evidență pentru că, iar aici aș vrea să fiți foarte atenți, pentru că oricum iese în evidență prin faptul că nu este bărbat, că nu are penis.

Cum să răsplătim bărbatul?

 

Cum?

 

Dacă datorită lui ne-am născut noi, umilele femei?

Trebuie să îi spălăm și pupăm picioarele fiindcă datorită lui ne-am născut noi. Din coastele lui.

Fără să fiu mârlan, dar dacă respectăm atât de mult bărbatul, măcar un sex oral și lui.

Așa, că tot existăm datorită coastelor lui.

Ca să nu fie și el tot timpul cu sula în coaste.

Mă înțelegeți?

Dar am zis să încerc.

Am zis să văd cu ce mă aleg de pe urma acestei experiențe.

Am decis că o las pe ea să aleagă ce să facem la întâlnirea noastră romantică.

Am decis să văd ce înseamnă pentru o ființă de genul o ieșire în oraș.

Cum se distrează ea în afară momentele în care, evident, se masturbează cu un crucifix și-o face doar cu fusta peste poale, ca să nu facă vreun păcat?

 

Cum?

 

După ce am discutat cu ea prin aplicația respectivă și m-am prefăcut extrem de interesat. Și prin interesat vreau să zic că am pus 2-3 întrebări și restul a vorbit ea. După ce m-am prefăcut pasionat de existența ei, i-am propus să ne vedem.

La ce s-a întâmplat după nu m-am așteptat.

Femeia mi-a trimis o listă de 10 reguli pe care trebuia să le respect dacă voiam să ies cu ea în oraș.

Să v-o recit.

Stați să îmi caut ochelarii.

 

  1. Nu voi veni sulemenită. Femeilor nu le șade bine machiate și desfigurate de obiecte neortodoxe. De aceea, insist să nu vă bărbieriți. Un bărbat ferchezuit e un bărbat căzut în păcat.

 

  1. Nu vă uitați în ochii mei decât după ce v-ați închinat și ați spus Tatăl Nostru. Trebuie să aveți acordul Părintelui Nostru înainte să vă uitați în ochii mei.

 

  1. Trebuie să intrați în orice clădire primul. Și nu aveți voie să vă uitați după alte femei în acest proces. Domnul Nostru spune că întâi păcătuim cu mintea și apoi cu trupul.

 

  1. Dați-vă cu mir, nu cu parfum. Parfumurile seamănă cu substanțele de îmbălsamare și nu noi ne hotărâm soarta, ci doar El. Mirul te va salva de gândurile necurate care ți se vor înrădăcini în seara asta ce va să vie.

 

 

  1. Lăsați acasă instrumentele Diavolului. Acestea sunt: telefon, încărcător, aparat foto, tablet și orice instrument care nu exista pe vremea Mântuitorului Nostru. Veți fi distras să cădeți în păcat pe site-urile de specialitate. Nu voi fi părtașă la asemenea blasfemie.

 

  1. Purtați o cruce la gât pentru a vă proteja de Satana în seara noastră importantă.

 

 

  1. Seara nostră importantă se va desfășura numai cu acordul meu și Al Domnului, dacă și numai dacă veți respecta poruncile și cerințele mele. Bineînțeles, și cele 10 porunci.
  2. Seara importantă trebuie realizată cu hainele pe noi, în casa mea, sub toate icoanele cu Domnul Nostru. De asemenea, doar în poziția misionarului. Așa ar fi vrut el. Și numai așa este permis.

 

  1. Nu aveți voie să îmi faceți niciun fel de avans sexual. Avansurile sexuale vor fi considerate o cerere în căsătorie. Iar când acest lucru se întâmplă, trebuie să mă luați de soție, altfel veți cădea în păcat. Iar eu nu pot permite acest lucru. Sexul va veni natural sau deloc.

 

 

  1. Veți purta două prezervative din motive de siguranță personală. Trebuie să faceți de două ori baie și înainte de fiecare baie trebuie să spuneți o rugăciune. Astfel, am avea binecuvântarea Domnului dacă se va întâmpla ceva în seara aceasta.

 

 

Acestea erau regulile pe care mi le-a trimis Mariana. După ce am terminat de citit și după ce am golit o sticlă întreagă de vin ca să pot să diger toată această informație, am ajuns la o concluzie: era nebună.

Cam tot ce-ți dorești la o femeie: să fie urâtă, proastă, nebună și să aibă o personalitate sinistră.

În plus, nici nu face sex oral.

Cred că aș fi fost în stare să trec peste toate acestea dacă îmi făcea totuși un amărât de sex oral.

Și cu mir și n-aș fi spus nu.

Dar ziua aceea a decurs diferit.

Ziua aceea nu a fost o zi pe care doresc să mi-o amintesc sau să o spun nepoților. De aceea o împărtășesc cu voi, la un pahar cu vin și-o gură plină de cuvinte.

Apropo, când mă citiți, lăsați crucifixul în altă cameră. Lucruri păcătoase se petrec înăuntrul acestei cărți.

 

Am primit regulile și mi le-am recitat singur.

 

Le-am înregistrat în telefon și le-am ascultat de câteva ori. Am făcut exact ce mi-a spus ea înainte să ne vedem. Am lăsat acasă tehnologia, nu m-am bărbierit și nu m-am dat cu parfum.

M-am miruit bine peste tot.

Eram atât de miruit că simțeam că-mi dau Sfântul Duh.

Nici măicuțele din biserica de lângă bloc nu miroseau mai mult a mântuire decât mine. Dar, știți voi, scopul scuză mijloacele. Iar eu voiam să fac sex cu creatura asta, cu Mariana.

Taică-miu mi-a spus niște vorbe înțelepte când eram puștan: ai fi surprins prin câte trece un bărbat doar ca să facă sex cu o femeie.

Dar s-a exprimat puțin mai romantic.

A spus: Fiule, ai fi surprins prin câte trece un bărbat ca să facă o femeie să fie a lui.

Să fie a mea?

Eu voiam doar să fie o experiență.

Să mă oblig să simt ca să fiu inspirat.

Și iată că a funcționat.

Povestea aceasta pe care o citiți e 100% reală.

Am făcut toate aceste drăcii, Doamne, Iartă-mă, ca să fac sex cu o urâtă, îndoctrinată religios, care în mod sigur credea că Windows e Satana.

Prin ce mizerii trec bărbații.

Și mai spun femeile că nu e egalitate între sexe.

Ba da.

Uite prin ce trecem doar ca să găsim un loc cald în care să ne învelim penisurile pentru circa 3 minute.

3 minute în zilele mele bune. Și cu o femeie frumoasă. Cu Mariana? Aș spune că au fost 30 de secunde bune pentru că mă gândeam cum ar fi arătat Pamela Anderson, în tinerețe, îmbrăcată în măicuță sexy.

Și am și uitat că făceam sex, miruit, nebărbierit, cu icoane în juru-mi și în poziția misionarului.

 

Eram un om cu o misiune.

 

Și-am îndeplinit-o.

Dar am sărit cam tare în poveste.

Să o luăm de unde am rămas.

M-am îmbracat într-un costum gri șobolan, de zi, cu o cămașă albă și pantofi sport. Am luat doar cheile de la casă și un carnețel, un creion și dus am fost. Trebuia să ne vedem în fața fântânii din centru. Știam cum arăta Mariana, îi văzusem pozele pe aplicația respective. Era extrem de urâtă în ele, iar toate păreau făcute cu primul telefon din istorie care avea camere. Erau pixelate.

Credeam cumva în naivitatea mea că atunci când o să ne vedem o să fie măcar un pic mai oacheșă.

Dar când am văzut-o, mi-a luat ochii. E ca atunci când vezi un om cu un handicap fizic.

Știi că nu e politicos să te holbezi ca un prost, dar tot o faci.

E natura umană.

Era îmbrăcată în, cred eu, cea mai frumoasă rochie de culoarea vomei de după o seară la beție cu băieții. Rochia îi acopera picioarele până la gleznă, iar pe dedesubtul ei avea un soi de helancă gri șobolan, -măi, să fie, ne-am asortat-, iar în picioare niște balerini negri, de catifea.

Nu o să vă mint.

Trebuiau foarte multe beri la bord, plus un stimulent erotic puternic ca să fac sex cu Mariana, care părea de vreo 61 de ani, nu de 21.

 

Gerontofil e greu să fiu.

 

Întotdeauna mi-au plăcut prospăturile. Mi-a plăcut carnea care are viață, care se mișcă. Nu mi-a plăcut niciodată carnea care atârnă.

Poți să afli multe despre cum arată vaginul unei femei din felul în care e îmbrăcată. Acum nu vreau să vă stric surpriza mentală, dar e clar că femeia aceasta, Mariana, nu s-a mai epilat de când s-a inventat aparatul de ras.

Iar în cazul acesta, presimt o mare bătălie pentru penisul meu.

Vedeți voi, atunci când dezbraci femeia și trebuie să îi cauți gaura mai mult de două secunde se întâmplă ceva fascinant: îți cam moare.

Știu că oamenii de știință spun că trebuie neapărat să păstreze părul pubian, cică împiedică bacteriile să intre în găoace. Dar nu doar pe ele le împiedică, ci și pe mine.

Nu zic să fie complet epilată, dar doresc să văd un minimum de interes în întreținerea gazonului inghinal.

Așadar, înainte să vă povestesc cele mai interesante conversații pe care ar putea să le aibă doi babalâci în parc, care se joacă table în slow-motion, zic să facem o recapitulare fizică și psihică.

Domnița noastră este urâtă de-ți mută ochii la spate,

mai proastă decât o asistentă TV,

între picioarele ei s-a ascuns Yeti de oamenii de știință,

e îndoctrinată religios,

frigidă,

mai multă personalitate găsești într-un robot de bucătărie și uităm partea cea mai importantă: nu face sex oral.

Superb.

Pot deja să dau un verdict: o să fie cea mai tâmpită întâlnire amoroasă din viața mea și a tuturor oamenilor existenți de dinainte și de după Hristos.

 

 

“Sărut mânușițele”, zic eu, de colo, galant

 

“Bună ziua, domnule!”, zice ea cu ochii în Pământ.

Ah, da.

Mi-am amintit.

Sunt bărbat atotputernic.

Poate-i place să fie submisivă.

Cine știe ce bdsmistă se ascunde sub rochia aceasta lungă?

Pot doar să visez că părul pubian este doar o născocire de-ale mele, din capul meu cu imaginație bogată. Dar mă îndoiesc.

“Unde mergem? Mergem să bem niște sângele Domnului?”

“Poftiți? Vă rog să nu luați numele Domnului Nostru în deșert”

“L-aș cam lua în desert. Cert e că simt că-mi cam scade glicemia”

“Nici nu aș glumi cu așa ceva. M-ar trăzni Dumnezeu”

“Domnișoară, nu aveți idee de câte ori am glumit cu așa ceva. Mă vedeți viu și nevătămat?”

“Dumnezeu îi vede pe cei care sunt deja damnați și îi ocolește. Eu nu sunt printre aceia”

“Haideți, să nu gustăm din pâinea ipocriziei. Nu ați făcut niciodată un păcat?”

 

Aici confirmarea că e sărită de pe…crucifix- hehe- mi-a fost confirmată. Femeia s-a uitat o secundă, extrem de mirată la mine, s-a uitat în pământ, ca și cum ar căuta prin vasta ei memorie de găină un moment în care, da, într-adevăr, a păcătuit. Și apoi a izbucnit în plâns.

Am dat să o iau în brațe. Indiferent de cât de proastă ești, tot ai nevoie de o îmbrățișare din când în când. Mi se făcuse milă.

Am mângâiat-o pe creștet, ca atunci când mângâi un copil care plânge pentru că a făcut buba la picior. Am încercat să o liniștesc.

Eram în centru, iar toată lumea credea că eu am făcut-o să plângă așa lacrimi. Sughița.

Urla.

Plângea.

Am simțit nevoia să o împing pe jos și să o las acolo. Noroc că nu sunt un mârlan infect.

 

“Câtă, câtă dreptate aveți. Am, am păcătuit, într-adevăr.”

“Shhh! Haide să mergem undeva să vorbim despre acest lucru. Haide să ne liniștim. Uite, m-am dat cu mir pentru tine. Nu m-am bărbierit. Câți bărbați au făcut toate acestea pentru tine?”, am zis eu încercând să o liniștesc.

“Aveți dreptate. Niciunul, niciunul nu a depus atâta efort”, a dat să-și șteargă lacrimile.

Acum aș vrea să vă pictez o imagine în cap.

Avea rimel pe la ochi, de parcă ar fi ajutat-o cu ceva rimelul acela.

Însă, plânsese.

Amplificați, vă rog, toate descrise până acum cu aspectul ocular al unui raton.

Un raton plouat și gri.

Și care miroase a mir și puțin de tot a zacuscă.

Un raton care a mâncat zacuscă din gunoi și l-a prins ploaia.

Exact cu această imagine mi se părea că se aseamănă ce se întâmpla acum.

Aș mai vrea să adaug ceva rețetei speciale: mirosul de batic de babatie.

Știți cum miros baticele babatiilor?

Ca și cum și le-au ținut în fund, pe care l-au îmbălsămat ulterior?

Exact așa miroase Mariana. Și-a șters rimelul de la ochi, dar acum e întins până la nănău.

 

“Cred că arăt execrabil.”

 

Vă dați seama că dacă îi dădeam dreptate, șansele să îmi ascund penisul în ceva cald erau cumva nule. Execrabil nu aș spune.

Aș spune că arăta ca o babă tânără.

Arăta ca fiica Mumei Pădurii.

Arăta ca fata cea mică a zgripțuroaicei.

Arăta ca și cum a călcat-o pe cap un tir și-apoi un doctor a încercat să îi reconstruiască fața, dar a eșuat vizibil. Dar am ales să îi spun altceva.

 

“Nu ai de ce să-ți faci griji. Ești superbă. Nu știu dacă Dumnezeu îmi permite să admir o frumusețe dură ca a ta. O frumusețe neșlefuită”.

 

Neșlefuită, da.

 

Exact ca un bolovan.

Din acest motiv nu trebuie să aveți vreodată încredere în complimentele bărbaților. Ar spune orice ca să stea la căldurică.

În plus, femeia aceasta era atât de departe băgată în interiorul anusului biblic încât niciun bărbat întreg la minte nu i-a mai dat atenție anusului propriu de o eternitate. Simțeam că e datoria mea spirituală să îi ofer puțină plăcere.

Cu acordul Mântuitorului Nostru Iisus Hristos, desigur.

Cu cât mă uitam la ea mai mult, cu atât îmi imaginam că cel mai mare păcat pentru mine ar fi să o mint că vreau să mergem la spovedanie împreună, dar să o duc într-o biserică abandonată și să fac sex acolo cu ea, în timp ce ea se ține de un crucifix.

 

Atunci cred că ar fi momentul în care m-ar trăzni Dumnezeu.

Atunci s-ar scrie în ziar despre mine: Scriitor în cercetare pentru noul său bestseller a făcut sex cu o femeie religioasă în biserică.

Cred că toată lumea ar cumpăra noua mea carte.

Cred că ar fi atât de ideal pentru mine încât aproape că-mi vine s-o fac.

Dar sunt prea orgolios.

Vreau ca manuscrisul meu să fie popular pentru cât de bun este, nu pentru că am făcut sex c-o frigidă în biserică.

Deși, ca să fie populară pe cât mi-aș dori eu, ar trebui să aleg Catedrala Neamului.

În acel scurt moment, am văzut umanitate. A zâmbit, desi aș fi preferat să nu o facă. Avea o dantură care arăta ca și cum am racolat-o direct din morgă. Credeam că pune cartofi cu dinții. Sau că îi toacă zilnic câte un cărbune în salată. Dinții ei arătau ca bucăți mici de ceapă degerată, storcite, lipite una de altă, cu chit, de pus geamurile. A zâmbit și am simțit că părul din nas vrea să se mute spre pământ. Mirosea a zacuscă. A zacuscă pe care ai uitat-o în soare câteva ore, peste care a venit o pisică și s-a răhățit. Apoi a vomitat un bulgăre de păr. Și apoi cineva a turnat carne stricată peste. Poate cu un ușor iz de ou stricat.

 

 

“Nu vă apropiați. Am haletoză”

“Haletoză, ziceți”

“Am probleme cu stomacul și îmi miroase gura mereu”

“Stai liniștită. Nici nu o să ne mai dăm seama după câteva pahare cu vin”

“Unul”

“Hmm?”

“Beau doar un pahar cu vin. Nu a apus Soarele încă”

“Și dacă nu a apus Soarele ce?”

“E păcat.”

“Cred că e mai păcat să nu le beți”, am zis și i-am făcut cu ochiul. I-am întins brațul și s-a uitat la mine ca o curcă speriată. Ochii aceia puși aproape pe marginile capului păreau să zâmbească.

E clar, am cucerit urâta. Citisem undeva că femeile știu dacă vor să facă sex cu un bărbat în primele 5 secunde de când îl cunosc. Mariana părea atât de uitată de bărbați încât am mirosit-o din prima clipă. Bine, după ce am trecut de mirosul de zacuscă.

 

Porneam așadar amândoi, împreunați de brațe, momentan, spre un bar. Aici m-au lovit câteva gânduri puțin neliniștitoare.

Dacă o să mă vadă cineva cunoscut?

Dacă o să mă facă de râs?

Dacă o să se uite tot barul la noi?

Dacă o să sperie pe cineva cu superstițiile ei idioate?

Dacă o să scoată un cuțit din geantă și-o să mă omoare?

DACĂ?

Pe măsură ce m-am umplut de întrebări, mi-am dat seama că nu mai contează. Ce urmează să se întâmple e deja scris. Mi-am dat seama că toate temerile mele se pot adeveri și mergeam liniștit spre moartea vieții mele sociale sau moartea mea propriu-zisă de mâinile unei femei care pare că aparține de vreun cult unde trebuie să rămână gravidă cu un bărbat necunoscut pe care să-l sacrifice Domnului potrivit nu-știu-cărui Testament.

 

Vă dați seama câte gânduri le trec oamenilor prin cap, chiar cu tine de mână?

Eu mă gândeam la toate acestea, în timp ce Mariana zâmbea și răspândea miros de haletoză pretutindeni. În capul meu îmi imaginam că fiecare zâmbet omora fauna și flora din jur. Și când spun fauna și flora mă refer la cocalari și prăjiți.
Barul pe care l-am ales avea tematică de corabie de pirați. La intrare era un semn mare pe care scria “La corabie”.

Am simțit nevoia să intru ca să îmi mai înec și cu corăbiile în alcool.

Ca să fac întâlnirea mai suportabilă.

Ca să ignor felul în care îi miroase gura.

Ca să ignor gândurile negre ca părul ei pubian.

Am vrut să beau să uit cum arată, dar știți cum e la bărbați?

Dacă bei foarte mult nu-ți mai merge jucăria.

Nu ai cu ce să mai prestezi.

Iar dacă nu pot să prestez, cum pot să mă inspir? Cum pot să scriu și, mai precis, cum pot să creez?

 

Am crezut că dacă fac sex cu o femeie pot să îi fur povestea, pot să îi fur personajul și pot să o strecor în carte cam cum reușesc să mă strecor la ea, între picioare.

De aceea, povestea aceasta despre Mariana este una din 4 povești de acest gen.

4 povești, iar a 4-a mi-a pus capac.

A 4-a mi-a pus… capac.

A 4-a mi-a pus capac!

A 4-a mi-a pus CAPAC.

Dar nu suntem încă acolo ca să bem nectarul dintre picioarele muzei. Suntem aici, în mlaștină cu Muma Pădurii și prietenii ei: Haletoză și Batic.

Am intrat în barul aproape la fel de kitchos ca garderoba Rihannei. Ne-am așezat cât am putut de departe de intrare. Ea stătea cu capul în pământ. Iar. Câțiva oameni din bar se holbau, credeau că o rup cu bătaia acasă. Așa că am încercat să joc un joculeț cu ea. Să o fac să-și ridice privirea și să nu mai par un psihopat în ochii unor necunoscuți, care au toată intenția să-mi scuipe în băutură.

 

“Ai ochi frumoși. Am și eu niște reguli pentru tine. Dacă nu te deranjează. Aș vrea să ți le spun și dacă ești de acord, voi respecta și eu regulile tale cu sființenie. De acord?”

“Îhî”

“Regula numărul 1: În public nu mi-ar plăcea să stai cu capul în pământ. O să zică oamenii că te bat. Iar eu respect și iubesc femeile. Nu mai mult decât pe bărbați, dar nu le bat. Ok?”

“Cred că e posibil. Altă regulă?”

“Regula numărul 2: Astăzi Dumnezeu închide un ochi pentru tine.”

“Ce înseamnă acest lucru mai exact?”

“Astăzi mi-ar plăcea să faci ce simți fără să te gândești la ce vrea Dumnezeu să faci. Și El s-a odihnit duminica. Și tu meriți să faci ce simți. Doar o seară și apoi promit că scapi de mine și de regulile mele păgâne”

“Nu știu ce să zic”

Aici am simțit că o pierd. Așa că am comandat 2 pahare cu vin ca să văd ce demoni se ascund în ea.

“Regula numărul 3: Comandăm un vin și vedem unde ne duce seara”

 

În punctul acesta mi-am apropiat scaunul de al ei și i-am atins cu un deget, ușor, lobul urechii. Am simțit-o vibrând de parcă era o pisică nedezmierdată de multicel. S-a dezinhibat. Am coborât mâna pe gât și abia dacă am atins-o. Am simțit cum i se face pielea de găină. Așa că m-am oprit și i-am făcut cu ochiul.

 

“Cred că sunt aplicabile regulile tale”

“Perfect! Uite că vin și paharele noastre!”

“Dar doar un pahar. Și atât!”

“Cât simți tu că poți să duci ca să te simți mai puțin păcătoasă”

“Cât o vrea Dumnezeu!”

Imaginează-ți că în seara aceasta eu sunt Dumnezeul tău. Sorbi din mine informație, vin, spiritualitate și credință. Speranță.”

 

Aici am știut că o să riposteze, așa că am repetat gestul de mai devreme, dar de data aceasta am adăugat o atingere pe ceafă fină. O atingere care să imite o pănă de pasăre. O atingere aproape fantomă. Dar a simțit-o. Uite-o cum i se luminează fața.

 

“Bine”

“Bine, ce?”

“Bine. Facem cum doriți dumneavoastră”

“Mai am o regulă.”

“Care?”

“Te rog să mă tutuiești. Îți dau voie.”

“Îți mulțumesc.”

“Acum hai să bem paharele acestea de vin și să uităm de noi!”
“No-noroc!”, zise ea și bău întreg paharul dintr-o singură gură.

 

Bă, dă-mă dracului!

Ce demoni ascunde femeia aceasta?

Sau poate am știut exact cum să îi gâdil demonii și acum au ieșit la joacă.

Să vedem ce știu să facă.

A băut paharul și s-a înroșit la față instant. Dar simțeam că i-a plăcut să-l bea așa, teribilist. Parcă ieșisem cu o fată virgină, de 14 ani, pe care abia acu a lăsat-o bunica să iasă din casă. Poate că chiar așa era. Sau poate că era un motiv bine întemeiat pentru care măicuța noastră urbană se ascundea după religie.

Cine știe ce Maria Magdalena am nimerit?

A început să vorbească necontrolat, despre toată viața ei. De multe ori nu am avut răbdare să o ascult, dar știam semnele. Atunci când o femeie îți spune intimități direct de la prima întâlnire atunci știi că e ca și așezată în așternuturi.

Mititel înfășățel.

 

3.

 

2.

 

1.

 

PE LOCURI!

 

FIȚI GATA!

 

START!

 

“Am un câine. Un ogar. Îl cheamă Iosif. E prietenul meu cel mai bun. Are 10 ani și a fost lângă mine la bine, și la rău. Îl iubesc pe Iosif. Ție îți plac animalele? Țin mai mult la animale decât la oameni. Animalele nu rănesc cu rea credință. Animalele sunt pure, sunt imaculate. Ca Fecioara Maria. Animalele iubesc necondiționat. De-ai vedea cât de fidel îmi este! Mereu dorm cu el. Facem și baie împreună. Mă iubește. Serios că mă iubește. Și eu îl iubesc pe el. A fost un moment în care nu l-am iubit. Atunci când s-a urcat pe masa din bucătărie și mi-a spart una dintre cănile cu prințese de la Disney. Da, colecționez căni cu prinețese Disney. Am deja 5 cu Mica Sirena, 6 cu Cenușăreasă și 10 cu Frumoasa și Bestia. Îmi place mult cultura Disney, dar mai ales culorile. Și mai ales că preotul de la mine, din fața blocului, de la biserica de care aparțin eu, mi-a spus că cei de la Disney au făcut un film religios. Ce crezi? M-am dus acasă și l-am căutat și de atunci sunt fană. Dar nu beau cafea în ceștile mele. Beau doar ceai de mușețel. Cafeaua mă face neliniștită și sunt ferm convinsă că neliniștea care nu vine pe cale naturală e de natură diavolească. Și e foarte tentant să pici în păcatul cafelei. Mirosul și gustul. Mirosul și gustul. Dar cel mai mult mirosul. Când pui boabele la râșniță și tragi pe nas mirosul. Te îmbie. Te posedă. Te face a lui. Așa mă simt și când merg la muzeu. Să faci parte pentru o mică perioadă din istoria altora. Mi se pare o minune. Mi se pare dumnezeiesc. Dumnezeu a creat muzeele ca să vedem greșelile celor de dinaintea noastră și să nu le mai repetăm, sau ca să facem altele noi. Doamne, cred că vorbesc întruna!”

 

“Stai liniștită. Îmi place să te ascult. Mai spune-mi despre tine!”, i-am spus doar ca să o liniștesc.

 

Când un bărbat vă spune propoziția aceasta e o mare minciună.

Bărbatul doar așteaptă ca să terminați cu încordarea psihică pentru a vă putea poseda fizic.

Așteaptă ca mintea să vă fie liniștită de toate gândurile care aleargă prin ea, ca să vă relaxați mușchii dinăuntru.

Ca să poată să-și strecoare unicul gând care are formă fizică.

Le place vânătoarea.

Iar înainte să omori prada, trebuie mai întâi să o amețești un pic.

Al doilea pahar cu vin.

A continuat cu pălăvrăgeală în timp ce eu îi atingeam diverse părți inocente ale corpului.

Mâinile.

Podul palmei.

Urechile.

Vârful degetelor.

Ceafa.

Câte o șuviță de păr, dată după ureche.

Încheietura mâinii.

 

„Ai mei sunt amândoi profesori de franceză. Am crescut într-o casă în care totul era franțuzesc. Ai mei mâncau seara brânză mucegăită, beau vin și mâncau struguri și nuci. Iar eu am fost obligată să învăț să cânt la pian. Nu mi-a plăcut niciodată, mai ales că seara, în timp ce ei își savurau vinul și brânza, eu și fratele meu trebuia să le facem spectacol. El la flaut, eu la pian.”

„Mai bine cântai tu la flaut”

„Nu eram prea pricepută la instrumente de suflat”

„Și acum ești?”

„Nu știu. Nu am mai încercat”

„Și vrei să încerci?”

„Cred că e vinul de vină, dar am impresia că nu te mai referi la instrumente de suflat”

Se pare că vinul o face deșteaptă. Atunci să-i mai cumpărăm domnișoarei un pahar cu vin. Doamne Ajută!

 

“Fratele meu a plecat în Statele Unite și de atunci nu am mai vorbit cu el. Mă rog cu bunica pentru el în fiecare zi, dar nu ne-a mai dat niciun semn. Nu am mai, nu mai știu nimic de el. Primul bărbat cu care am făcut sex semăna cu el. Atunci am păcătuit prima oară. Atunci am fost pedepsită de Dumnezeu în cel mai urât mod. Mi-a dat o boală venerică. Mi-a dat ce meritam. Nu cred că aș mai face sex acum. Dacă iau altă boală?”

 

Wow! Am auzit că oamenii de știință au inventat ceva extrem de inovativ: prezervativul. Ați auzit în Lumea Măicuțelor Frigide de așa ceva? Sau folosiți intestine de oaie, ca în Evul Mediu?

„Îți garantez că dacă facem noi sex, o să folosesc prezervativul. Și-o să fie și în poziția misionarului”, i-am șoptit dulce, la ureche.

S-a prefăcut că nu m-a auzit și și-a continuat descărcarea psihică.

Doar un preludiu pentru descărcarea mea fizică de mai încolo.

Sper.

Al patrulea pahar cu vin. Al treilea l-a dat peste cap în 3 secunde.

Deja începuse să vorbească în dodii.

Nu prea mai putea să lege o propoziție coerentă, așa că am decis că e timpul să o duc la mine acasă. Acasă pregătisem un altar cu 10 icoane, sființite chiar, de preotul din cartierul meu. I-am dat 200 ron și imediat s-a pus pe sființit. Ce-o mai însemna exact și acest SFIINȚIT.

Era timpul să te iau în brațe și să te posed la mine în cameră, sub ochii și aprobarea Domnului.

Nu a protestat prea mult când i-am spus că aș vrea să mergem acasă să ne rugăm pentru fratele ei. I-am spus că am un altar în camera mea, în dormitorul meu. I-am zis că mi-ar plăcea foarte mult să o admir cum se pune în genunchi, în fața altarului și se roagă.

 

Adevărul este că era un eufemism.

Adevărul este că o mințisem.

Adevărul este că am reușit să o conving să îmi facă și sex oral.

 

Un sex oral cu miros de haletoză, nereușit și cu dinți. Dar am convins-o. Am convins o frigidă să mi-o sugă. Mă gândesc că undeva, într-un univers paralel, e și asta o reușită.

Dar nu acest aspect vreau să vi-l povestesc. Am ajuns la mine acasă, iar ea deja se clătina. Simțeam că nu prea am cu cine să fac sex, dar tot am continuat cu planul. În fond, sunt un animal la bază. În fond, sunt un lup care și-a amețit prada și-a adus-o la el în bârlog. Un bârlog care acum nu mai mirosea a țigări, alcool și sex, ci doar a lumânări de ceară și mir. Și, evident, în curând și a sex.

A intrat în casă fără să zică un cuvânt și s-a dezbrăcat singură într-un mod lipsit de sexualitate. Ca un copil mic care a venit transpirat de la școală și și-a aruncat hainele pe jos.

Eram prea excitat de la vin ca să-mi pese de lipsa ei de senzualitate. Hainele au dezgolit un trup pe la vreo 37 de kilograme, părul în întregime, cam cât ar putea un corp de femeie să fie păros. Păr la subraț, păr pe mâini, păr în fund, păr între sâni. Păr.

Făceam sex cu un copil de vârcolac.

M-am uitat la ea și mi s-a părut cumva sexy.

Nu mai făcusem sex cu o femeie ca ea.

Avea un corp în colțuri.

 

Avea un corp de sticlă.

Simțeam că dacă o să zgâlțâi prea mult va trebui să îi adun cioburile de pe jos.

Îi ieșeau oasele de la coloană atât de tare încât am crezut că e un soi de dinozaur. Și eu urma să îmi înmoi penisul într-o supă primordială.

Am simțit-o cum vibrează sub fiecare atingere de parcă eu sunt primul care o descoperă. Îi era frică, dar era curioasă în același timp. Eu tot ce voiam să obțin de la ea erau 3 de Doamne! și eram fericit.

Cred că și Dumnezeu ar fi fost fericit.

Nu voiam să mă încumet la niciun fel de preludiu.

Mi-era frică de părul de pe corp în exces, iar lenjeria ei galbenă și imensă pentru corpul ei minuscul nu prea a ajutat la romantism.

Așa că am penetrat-o, așa cum a vrut bunul ei Dumnezeu: în poziția misionarului.

Și am obținut exact ce mi-am dorit:

 

Oh, Doamne!

Oh, Doamne!

Oh, Doamne!

 

E clar că a fost cel mai plin de smerenie sex pe care l-am făcut vreodată, amândoi îmbălsămați în transpirație, mir și zacuscă. De sărut nu am putut să o sărut. Haletoza părea să fi ieșit din birt după o noapte de beție. În schimb, i-am pus mâna la gură. Ea a luat-o ca pe un gest senzual, era doar pentru siguranță personală.

Acum nici nu vreau să vă zic cum m-am simțit după. Era departe de rezultatul pe care îl așteptam.

Voiam să mă simt zeul cuvintelor, în schimb, mi-am văzut în oglinda din baie adevărata formă: Neghiniță.

Pe adevărata sa forma: fix Dracu’.

O atrăsesem pe o săraca enoriașă în păcat doar ca să îmi satisfac propriile nevoi carnale și scriitoricești. M-am întors la Mariana, dar dormea deja.

S-a tras cortina.

Ultimul act s-a terminat.

Publicul a aplaudat.

S-au strâns banii de bilete.

Toată lumea a plecat acasă fericită. În afară de mine, evident. Eu am plecat acasă gândindu-mă cum m-ar vedea fosta mea acum. Mă simțeam ca și cum am înșelat-o. Și niciun Dumnezeu nu mă mai putea salva acum.

 

Nicio spovedanie.

 

Nicio slujbă.

 

Nicio împărtășanie.

 

Nici un kilogram de mir.

 

Nici 100 de acatiste.

 

Nici șpagă la preot ca să mă pun bine cu Ăl de Sus.

 

Pentru că nimeni nu te poate salva de tine.

 

Citisem undeva că fiecare are propriul său Iad. În funcție de temerile și faptele sale rele.

 

 

Atunci eu o să fiu prins într-un iad cu femei urâte și în pană de inspirație ca să scriu. Și-aș sta așezat la o mașină de scris.

 

Și-aș scrie câte un rând.

 

Și aș șterge.

 

Aș mai face sex cu o femeie urâtă.

 

Mi-ar părea rău.

 

M-aș chinui să scriu. Dar nu aș putea.

 

Și aș șterge.

 

Și aș șterge și seara aceasta din minte.

 

Dar ce e făcut e bun făcut.

 

Un rău necesar.

 

O doză de venin.

 

O gură din fructul oprit și m-a dat afară din Rai.

 

Și acum sunt nevoit să îmi trăiesc viața pe Pământ cu muritori care miros a zacuscă și-a idei proaste. ”

 

Textul prezentat mai sus este o lucrare fictivă, care face parte dintr-un manuscris. Orice asemănare cu realitate e o coincidență.