De ce folosim blur pe selfie-uri și cum să nu arătăm desenați cu creta

În ultima vreme nu sunt tocmai prezentă în lumea online-ului. Mai ales că am avut concediu cam o săptămână și am stat puțin pe Facebook ca să mă relaxez. Dar de fiecare când dau un scroll inocent-inocentuț văd câte o dârloaie ( adică femeie mare, în toată firea) care își editează pozele cu atâta blur încât simt că trebuie să-mi șterg telefonul, poate am slin de la mâncare pe el.

Oare fetele astea nu văd bine că edit-urile de genul CAM BAT LA OCHI? E blur, e airbrush, fața ta arată ca ciocolata aia de la Milka cu bule în ea. Am impresia că pe fața ta are loc o furtună de nisip. Sau că ți s-au dispersat atomii pentru că ești The Flash și încerci să alergi pe loc. De fapt, fața ta arată ca o pudră de cacao. De parcă un copilaș a desenat peste fața ta cu mâna plină de Nutella.

De fiecare dată când o fată își dă cu blur pe față o Kardashian își pierde cerceii de 100.000 de euro în piscină.

Când eram copil desenam peste pozele din reviste cu carioci. Așa arătați și voi când editați pozele așa.

Mă întreb uneori dacă nu cumva aveți un soi de fantomă pe față. Și oare ce ascunde tot blur-ul ăla? Acnee, semne de naștere, lupus, jeg, un ten plin de puncte negre. Și dacă ăsta este cazul, indiferent care dintre cazuri, cel mai bine ar fi să ne asumăm felul în care arătăm fără să ne dăm cu pudră de blur pe față.

Cel mai trist lucru e că TOATĂ LUMEA SE PRINDE. SE VEDE. E ca breteaua de la sutien pe-o rochie fără spate. Pe față ai sâni (push-up-ul ajută), dar când te uiți la spate s-a terminat situația. E clar. Ba mai rău. E ca și cum ți-ai pune șosete în sutien și ți s-ar vedea o bucată de șosetă. Toată lumea știe că e acolo, dar te lasă în pace. AȘA E EA. SĂRACA.

Cum să nu mai folosim blur pe poze

Pasul 1: Ne uităm în oglindă. 

Pasul 2: Scoatem telefonul.

Pasul 3: Avem grijă să fim puțin fardate.

Pasul 4: Facem poză.

Pasul 5: Punem pe Facebook.

Pasul 6: Arătăm ca o creatură umană, nu ca o pictură lupestră. 

Wow, felicitări!

Ai absolvit cursul de “Cum să nu arăți tuturor cât de complexată ești pe Facebook”. Acum că ești licențiată esențial este acest aspect: acceptă-te așa cum ești, altfel riști să cazi în penibil. Iar atunci când cazi în penibil ești la un bot de rață distanță să începi să-ți tatuezi sprâncenele în formă de Nike.