Moda blugilor rupți: Atunci versus Acum

ATUNCI

Când aveam 13 ani mergeam în vacanțe la bunicii mei, în Pitești. Da, secretul a ieșit la iveală. Sunt piteșteancă. Și când mergeam în vacanță mereu făceam câte ceva teribilist. Ba îmi schimbam părul, ba îmi dădeam un pierce nou, ba ascultam o trupă nouă, ba un tatuaj. Însă, am început cu pași mici această rebeliune. Întâi a fost muzica, apoi hainele și mai apoi piercing-urile, flesh-urile și tatuajele. În această lungă incursiune în cultura alternativă, prima mea treabă cool și dură, prima rebeliune de care am fost mândră a fost când am descoperit că pot să-mi rup blugii.

Pfa. Momentul ăla când ești atât de mic și prost încât orice lucru de genul ți se pare că te transformă într-un soi de rockstar. Când tu nici măcar n-ai buletin și bani în buzunar, când nici nu ai descoperit penseta sau aparatul de ras, când nici nu te-ai pupat cu un băiat. E bine că ai pantalonii rupți. Toată lumea o să se uite la tine pe stradă acum. Doamne, ce rebelă e fata aia! Ce blugi rupți. Ce mișto! Ce tupeu are! Nu-mi vine să cred. Atât de simplu era să prinzi încredere în tine și să te entuziasmezi la 13 ani încât simt că am nevoie să trăiesc iar vârsta aia ca să mă bucur la fel de tare.

Și nu mi-a venit mie singură ideea să îmi rup blugii. Nu. Vedeam în videoclipurile trupelor mele preferate vocaliști, chitariști  cu blugi super deschiși la culoare, rupți în genunchi, la care asortau tricouri negru spălăcit. Mi se părea cea mai tare combinație din lume. Și acum îmi place combinația asta de culori.

Eram acasă la o prietenă și ea a venit cu ideea. A decis să-mi arate și mie cum se face. Nu prea înțelegi multe la 13 ani, se pare. Mi-a cerut o pereche de blugi, cu o condiție fantastică: vezi să fie super uzați. Zis și făcut. Am luat perechea mea preferată de blugi și-am executat. Arătau fantastic, am decis să prind la un genunchi și niște ace de siguranță și să le tai și marginile de jos. Cea mai tare pereche de blugi! Nu am ieșit din ei un an întreg.

Cam asta însemna să porți blugi rupți.

ACUM

Am purtat blugi rupți până la prima pițipoancă zărită pe stradă. Și de atunci nu am mai simțit emoția aia când i-am purtat. Apoi s-a răspândit ca o molimă moda asta cu blugii rupți, atât de tare încât absolut oricine are cel puțin 2 perechi de blugi rupți în dulap. Și nu doar rupți în genunchi. Dacă nu ți se vede juma de bucă, n-are sens. Încă port blugi rupți, dar rar de tot.

Încerc să păstrez vie amintirea mea cu blugii rupți până nu apare prima pițipoancă purtătoare de blugi rupți fără partea de pe o bucă și doar cu o ață între, și anume, buci.

Acum blugii rupți sunt accesoriu la LOFT, sau probabil prin nu-știu-ce club de fițe. Și mă doare undeva cine îi poartă, mă enervează felul în care sunt purtați. Blugii rupți au pornit din ceva lejer, era cald, arătau mișto, erau ieftini, practici. Puteai să porți o pereche de blugi până se rupea singură în genunchi. Acum cumperi blugi gata rupți pe care dai un plămân și-un ficat. S-a dus simplitatea aia mișto și grunge. Acu au sclipiciuri, perluțe, pisicuțe.

Nu zic că-i un lucru rău. Mie tot îmi plac, doar că li s-a cam dus din valoare. Plus că acum chiar nu mai găsești o pereche de blugi neruptă în niciun magazin. Mă căpiază. Ori rupți, ori cu flori. Ori fucking ambele.

Mică istorie a blugilor rupți pentru cuconițele pițipoance și feșăniste care habar nu au pe ce planetă trăiesc:

  • inițial oamenii care purtau blugi erau cei din clasa muncitoare, asta pentru că nu-și permiteau haine scumpe. Blugii erau ieftini. Așadar, primii blugi rupți au fost pe un om pe care i-a purtat până s-au rupt. Nu era modă, era #sărăkie. Înainte de anii ’70 oamenii erau efectiv foarte sărăci și trăgeau de-o pereche de blugi până nu mai putea fi purtată.
  • au devenit extrem de populari în perioada anilor ’80 în epoca hard rock/heavy metal/hair metal și apoi și-au revenit prin epoca grunge 1990-2000.
  • apropo, în Renaștere era o modă printre nobili. Se chema “puffing and slashing” adică tradus exact tăiat și umflat. Mulți nobili își tăiau și umflau bucăți din diverse ținute. Uneori că nu îi mai încăpeau, alteori doar ca să arate cool.

Concluzie?

În modă lucrurile își pierd însemnătatea. Acum totul e un terci vestimentar. Ai impresia că peste tot vezi aceeași tipă.

Mare păcat pentru blugii rupți. Chiar îmi plăceau.