Scurtă poveste despre bărbații urâți, grași și misogini

A fost odată ca niciodată un bărbat urât și gras. Nimeni nu avea nimic împotrivă cu aspectul lui fizic, unii îl numeau interesant, alții îi spuneau rubensian, alții nu-l băgau în seamă. Singurul care avea probleme reale cu felul în care arăta era chiar el. Cu toții știm că problemele reale vin din interiorul nostru și de acolo își creează ramificații care se conectează de mințile tuturor. Așa că bărbatul nostru urât și gras era în primul rând urât și gras pentru el. Dar nu era chiar atât de urât și gras pentru restul oamenilor de pe planetă. Interiorul contează, spun foarte mulți posesori de inimă și suflet, umblători pe 2 picioroange umane. Însă, când interiorul tău își vede exteriorul atât de urât și de mare atunci și el se otrăvește.

Contrar aparențelor, povestea nu este despre grăsimea lui și nici despre urâțenia lui. Povestea este despre cum interiorul lui este atât de putrezit încât revarsă cu frustrări peste ceilalți. Cam cum revarsă o burtă de tată peste pantaloni. Și ca să facem povestea mai dolofană, s-o mai împănăm puțin, să-i adăugăm savoare, o vom transforma într-un basm cu cifre magice. Să începem iar.

A fost odată ca niciodată un bărbat urât și gras. Era atât de urât și gras în mintea lui încât nicio prințesă, nicio femeie din întreaga împărăție nu îl băga în seamă. Dar bărbatul nostru urât și gras avea o poziție importantă: era regele Împărăției Turcoaz. Și ca orice rege simțea nevoia acută a unei regine, așa că a organizat o preselecție.

Au venit fel de fel de prințese din toate cele 7 împărății de pe întreaga planetă.

Prima a fost Prințesa Nuferilor. Prințesa Nuferilor era mică de înălțime, avea cei mai frumoși ochi albaștri și era toată îmbrăcată în alb. Însă, avea brațele foarte groase și gleznele foarte subțiri. Când Regele GU a văzut-o a exclamat:

“Vai, dar ai cele mai groase mâini pe care le-am văzut. Zici că sunt niște crenvurști sugrumați în rochia aia albă. URMĂTOAREA!”

A doua a fost Prințesa Pisicuță. Prințesa Pisicuță avea ochii galbeni, o tale de viespe, dar avea un fund și niște coapse extrem de groase. Iar mustățile ei erau mai groase decât ale Regelui. Când Regele GU a văzut-o a urlat:

“Pfai, de mine. Dar tu zici că ești o butelcuță. O pară. Cred că dacă te lovesc din greșeală dintr-o parte te clatini, dar nu cazi. URMĂTOAREA!”

A treia a fost Prințesa Piersicuță. Prințesa Pierscicuță era rotunjoară, dar uniformă. Avea cele mai moi și delicate buze din întreagă împărăție a Piersicuțelor. Iar pielea ei era netedă și fină. Când Regele și-a așternut ochii pe formele ei rotunjoare a spus:

“Tu nu mergi. Tu te rostogolești. Ești atât de grasă încât nici nu pot să văd dacă mai sunt prințese la coadă de tine. URMĂTOAREA!”

A patra a fost Prințesa Steluță. Prințesa Steluță era cam colțuroasă, dar mereu strălucitoare. Mereu aranjată. Era cunoscută drept cea mai distinsă doamnă din împărăția sa. Nici nu vreți să știți ce i-a zis Regele GU când a văzut-o:

“Tu ai sigur mintea în colțuri. Iar pielea ta pare prea tare. Ești prea uscată. Ce-o să mă fac eu cu tine? Cel mult pot să te folosesc drept scobitoare. Pleacă de aici că-mi iei ochii! URMĂTOAREA”

A cincea a fost Prințesa Xuleasca. Prințesca Xuleasca avea cel mai lung și des păr din împărăție și o față de înger. Însă, problema ei erau picioarele: erau strâmbe, în x. Regele și-a pus mâna la burtă și a început să râdă când a văzut-o:

“Cu tine ce pot să fac în afară să joc X și O? U-R-M-Ă-T-O-A-R-E-A”

A șasea a fost Prințesa de Gheață. Prințesa de Gheață avea cea mai frumoasă voce din întreaga lume. Era cunoscută pentru clinchete și triluri. Însă, nu putea fi atinsă. Oricine o atingea îngheța instant. Dar avea cel mai cald suflet din câte ai văzut. Regele a exclamat:

“Poți să cânți și Hai Afară la Zăpadă și tot n-o să îmi fii regină. Te-aș ține pe post de bibelou doar. URMĂ-“

Dar până să termine de spus a intrat a șaptea prințesă. Prințesa Păpușică era cea mai frumoasă prințesă din întreaga lume. Nu era rotunjoară, avea picioarele și brațele perfecte. Talia ei era invidiată de toate femeile din toate împărățiile. Avea un suflet cald și o voce de privighetoare. Ochii ei nu erau foarte frumoși, dar se potriveau perfect cu fața ei netedă și tânără.

“Tu ești perfectă! Vrei să fii soția mea?”

Prințesa Păpușă își dă părul după ureche și-i spune un ferm: “NU!”

Regele mâhnit o întreabă de ce.

“Un om cu un suflet atât de negru ca al tău nu își permite să aibă pretenții. Niciuna dintre femeile de mai sus nu ți-au fost pe plac, dar nu ai stat nici măcar o secundă de vorbă cu ele și ai judecat doar după aspect. O să te judec și eu după aspect: ești gras, urât și prost crescut. Cum îți permiți să te uiți la mine? Eu sunt perfectă și educată. Am venit după Făt-Frumos și-am dat peste un căpcăun.”

Regele a privit cum pleca Prințesa Păpușică și-a învățat un lucru: e grav să fii gras și urât, dar e și mai grav să fii gras, urât și mârlan.

Ce-am învățat de aici, copii?

Că cei mai urâți bărbați nu sunt cei urâți la exterior, ci ăia urâți în special la exterior.

Ah, și ca să revin la stilul meu nebunatec: DE CE BĂRBAȚII URÂȚI ȘI GRAȘI AU TUPEUL SĂ COMENTEZE ASPECTUL FEMEILOR CARE CLAR NU-S DE NASUL LOR? 

Aveți păreri? Le aștept în comentarii.