Scurt ghid despre cum să nu îți pierzi încrederea în tine

Zilele astea am avut niște ieșiri interioare și exterioare de ordinul “Ana, zici că nici măcar nu ești tu”. În ce sens? În sensul în care am fost foarte stresată în ultima vreme pentru că am pus presiune imensă pe mine, pe aspectul fizic, pe interior, pe atitudine, pe cum să mă îmbrac, ce idei să mai fac, cât sport ar trebui să fac, de ce nu am mereu timp. ȘI BOOM! Când faci chestia asta, când îți lași mintea să zburde în halul ăsta și nu-ți dai nițel răgaz, și nu te lauzi, și nu te susții-în primul rând tu-totul devine haos.

Când ești ultra perfecționist ca mine știi că niciodată nu îți convine cu adevărat ceva la tine. Nu îți place cum te îmbraci, trebuie să faci mai mult research pe ideile de la muncă, vrei să citești mai mult, vrei să te îmbunătățești zilnic din ce în ce mai mult. Vrei ca atunci când mori să mori împăcat cu gândul că DA, BĂ, NENE, chiar ai făcut tot ce-ai putut ca să ajungi unde ești.

Și fiecare dintre noi are gândirea asta și vrea mai mult. MAI MULT. MAI. MULT. Și uite așa se duce dracului tot. Și implicit poți să îi zici “Pa, pisi” încrederii în sine. De ce? Începi să te compari ca un dobitoc cu tot felul de țeluri pe care nu poți să le atingi imediat și intervine frustrarea.

Să zicem că te-ai îngrășat de la stres și te uiți la poze cu fotomodele. Te apucă monstrul ăla interior: DAR EU DE CE NU ARĂT AȘA?

Să zicem că vezi un top de genul top 30 sub 30 și observi că nu ai făcut suficiente ca să ajungi și tu acolo. Începi să pui presiune. Faci. Dregi. Storci creierul. Te frustrezi IAR. EU DE CE NU SUNT ACOLO?

VREAU ȘI EU. DAR ACUM! NO CAN DO, KITTY GIRL!

Când ai gândurile astea monstrulețul cu ochi galbeni din țeasta ta o ia razna și îți da direct CLOUDING. Adică tot ce ai realizat până acum devine nul pentru că tu vrei CEVA-ul ăla să se întâmple pentru tine acușica. Ghici ce? Nu se poate.

Dar nu se poate totul când și cum vrei tu. În plus nici nu-ți dai seama câte ai realizat până nu le pui pe hârtie. Sau până nu ți le scoate în evidență altcineva. Tu ai impresia în momentele astea că ești zero pe lângă cine-știe-ce cai verzi pe pereții creierului vezi tu.

Bish, you better work. Ca să citez direct din RuPaul.

“HAI, ANO, COMPARĂ-TE CU ALȚII”

Încrederea în sine vine și pleacă. Cel puțin în cazul meu. Iar treaba asta nu trebuie să se întâmple. Trebuie să ai încredere în tine mereu.

Bine, Ana. Închide că te sun eu!

Încerc din răsputeri, dar uneori sunt absorbită și eu în gaura neagră care-mi zice “HAI, ANO, COMPARĂ-TE CU ALȚII”. Cred că cel mai simplu e să NU O MAI FACI. Ce zici? Ușor de zis, broski. Greu de făcut. Când te apucă prostiile din creier nici mama la dezvoltare personală nu te mai scoate din overthinking mode. Dar gândește-te așa: trăiești pentru tine, pisi. Alții la rândul lor se compară și ei cu cineva mai sus decât ei. Și ce facem aici? Lanțul slăbiciunile. NAH, GURL!

BUCURĂ-TE, FEI, TÂMPITO, DE MICILE VICTORII

Știi cum e meme-ul ăla cu “M-am ridicat din pat azi” și o medalie? Sigur. Exact așa și tu. Nu trebuie să termini 1500 de task-uri într-o zi. Relaxează-te și ia-le pe rând. Cel puțin asta merge pentru mine. Am zis să vă zic și vouă. Spre exemplu, astăzi sunt mândră de faptul că ăsta e al treilea articol de pe blog de săptămână asta.

SĂ CURGĂ ȘAMPANICA PE MONITOARE! BOOM.

Vezi? Super ușor.

DĂ-ȚI RĂGAZ CĂ NU EȘTI TITIREZ! 

Ai auzit, Ana? Nu ai cum să faci 50 de lucruri în 24 de ore. Nici voi nu aveți cum. În special că nu o să vă iasă lucrurile alea bine. Mama are o vorbă de duh: orice faci câteva lucruri și bune, dar mai ales până la capăt, ori stai în banca ta. Asta zic și pentru voi.

Hai că v-am plictisit iar cu un articol în care Ana are revelația vieții după o noapte de bere și pizza. 

Dar cine știe? Poate vă ajut în vreun fel cu MOTIVAȚIA ASTA EXPLOZIVĂ. Am auzit că toată lumea e life coach acuma. Zic să îi dăm o încercare. Place la fete?