Adevărul despre blogosfera românească: Cum am rezistat 2 luni fără blog și de ce m-am întors

Poate mulți își amintesc anunțul meu grandios prin care am decis să mă las de blogging cu tot cu motivele înșirate într-un status care-a strâns peste 380 de like-uri pentru tupeu, sinceritate și încurajare.

Postul original era ăsta:

blog

Scopul blogului meu de la începutul începuturilor nu a fost ca el să devină un motor de promovare al produselor, sau să fac bani. Nu a fost să fac poze la hainele mele și să arăt tuturor ce unicorn special sunt eu. Scopul a fost să creez un loc unde să pot să spun lucrurile cum vreau eu, fără bariere, să fac glume în stilul meu și să încerc să arăt oamenilor că există și o altă parte a blogging-ului în afară de aia superficială unde totul merge perfect. 

Am lucrat în Advertising și în Jurnalism și mereu a existat o barieră. Nu ai voie să zici aia că se supără nu-știu-cine. Nu poți să folosești nu-știu-ce figuri de stil că ofensezi pe cineva. Ei bine, eu am vrut să ofensez. Am vrut să trezesc emoție. Să facă oamenii să simtă ceva, indiferent că era ură, dragoste, sictir, scârbă. Nu contează. Ceea ce e mai mult decât ce pot să zic despre sute de blogguri trase la xerox.

Nu, tati. Pe Modă, pe bune? vorbim despre sânge, despre ură, despre probleme, sex, religie, alcool, despre haine într-un mod cât se poate de sincer, despre ce să faci când te simți ca dracu’, despre literatură și despre trend-uri și societate. Asta e blogul ăsta și asta o să rămână.

De ce am vrut să mă las de blogging?

Sigur, ce-am spus mai sus a fost spus la nervi, frustrări acumulate în 3 ani de blogging și scris. În 3 ani de plimbat la evenimente plictisitoare, cu cei mai pupincuriști oameni din lume, care ar face poze cu tine doar pentru followers nu pentru cât de mișto sau nașpa ești tu ca om. Ce contează? Trebuie să strângem followers ca să ne crească popularitatea. Aia e.

Bloggerii au niște rețete ale succesului tipice. Dar nu le merge tuturor.

REȚELE SUCCESULUI DIRECT DE LA SURSĂ

Cine mă știe cu adevărat știe că eu nu citesc alte blogguri, eu nu urmăresc alți bloggeri. Cel mult mă uit la niște idei de poze, dar total aleatoriu. Și știți de ce nu urmăresc alți bloggeri? Să vă explic. Eu nu am vrut un blog, am vrut un website, o revistă unde să-mi scrie toate personalitățile. Nu am vrut să aduc după mine pișcotăreală și falsitate, dar în lumea asta doar asta primești.

Cum devii blogger cunoscut? UITE AȘA:

Poți să fii hater cu orice subiect care e trending și-o să ți se viralizeze articolul. Dar blogul tău va rămâne fără scop. Nimeni n-o să aibă de câștigat de acolo.

Poți să scrii despre un eveniment curent. Să-ți dai cu părerea. Fără nicio treabă cu nimic. Așa, ca să te afli în treabă. Că ești tu tare-n tastatură.

Poți să adopți subiecte controversate: sex, droguri, homosexualitate, religie, politică, moarte, violuri și-o să ai succes.

Dacă ești gagică poți să te dezbraci. În sutien, de tot, poate doar sexy. Poate tot succesul blogului tău constă în faptul că ai poze cu tine peste tot fără niciun scop adevărat, fără să înveți pe nimeni nimic.

Poți să te asociezi cu oameni cunoscuți ca să ai și tu succes. Sigur. Asta merge întotdeauna. Oamenii o să te știe drept: Prietena/ prietenului lui X-ulescu, care și-a făcut și el/ea blog. Gata, boss. Te-ai scos. Îți dă ăla un share și ești popular. Asta aplică peste tot. Și în vlogging.

Și dacă repeți toate astea la o perioadă ai devenit blogger. Felicitări. Ai câștigat toate pachetele promoționale, biletele la festivaluri, intrări la petreceri exclusiviste și ce vrea ficatul tău. Toate contractele de la brand-uri să vină la tine.

Am fost prost-înțeleasă

Ședințe foto mai creative= VREI ATENȚIE, TÂRFO

IMG_8695

Nu multă lume a înțeles care-i treaba cu blogul ăsta. Am făcut ședințe foto diferite, cu un concept în spate, gândite, cu oameni talentați pe care am vrut să-i promovez pe gratis. Din treaba asta s-a înțeles că îmi place atenția. Da, boss, îmi place atenția. Cui nu-i place atenția? Însă, nu ăsta era scopul ședințelor foto, ci să fac altceva față de ce făceau bloggerii de fashion actuali.

Articole de opinie= EȘTI FRUSTRATĂ

Am scris zeci de articole de opinie, total diferite de orice articol pe care ai putea să-l găsești în presă. Ba chiar inversul unui articol din presă. Nu am zis niciodată că SUNT WOW, such tehnică literară, ce inovații, sunt zeița planetei. Nope. Am scris ce am simțit. Ce-mi place. Ce nu-mi place. This is me. Întotdeauna am o părere despre subiectele care mă interesează. Nu bună pentru tine, dar realistă pentru mine.

Articole făcute la mișto= CE PROASTĂ EȘTI CUM SĂ CREZI/FACI/SCRII AȘA CEVA

Am zeci de articole în care nici măcar nu vorbesc serios. Pare o hatereală absolută, dar să mor dacă vorbesc serios. E doar caterincă totală, bazată pe propriile mele credințe și porcării despre ce cred eu că e mișto sau nu.

Ficțiune= VAI, TU AI FĂCUT AȘA CEVA NU POT SĂ CRED 

Am postat articole cu literatură. Într-adevăr o literatură mai porcoasă, poate prea reală, iar oamenii au reacționat ca și cum vorbeam despre viața mea. Nu, băi, există așa ceva numit IMAGINAȚIE. Am inventat poveștile, le-am postat din curiozitate. Să văd cum reacționează oamenii la literatură, nu la chestii tipice postate pe aici.

REPORTAJE MUNCITE= PUȚINE REACȚII SPRE DELOC 

Am scris și reportaje serioase, la care am muncit mai mult de  câteva ore. Unde am fost și-am întrebat oameni despre viața lor, despre hobby-urile lor și altele și nu au fost accesate. Cele mai muncite articole ale mele au rămas neobservate pentru că nu vreți articole lungi, nu vreți informații cu adevărat utile, ci vreți glumițe, hatereală și zodiac. Nu că m-ar deranja. Dar, din când în când, poate e nevoie și de niște pauză de la comercial.

Cum a fost pauza de blog și de ce m-am întors?

13595996_1176453539071351_557695309_n

Am fost plecată din online vreo 2 luni. Timp în care m-am angajat la I wonder, unde fac o emisiune mișto în fiecare luni și scriu treburi și fac oameni fericiți, am citit mai mult, am fost mai atentă la mine și la oamenii cu care mă înconjor și-am analizat tot ce-am făcut greșit în cariera din blogging.

Știți ce am făcut greșit? Mi-a păsat prea tare. Mi-a păsat de alții. De mine. De ce învață oamenii de la mine și cu ce pleacă de pe blogul meu. Acum știți de ce îmi pasă? Am încercat să oblig oamenii să fie ca mine, dar am înțeles că nu toți suntem la fel. Pentru unii există articolele mele de hatereală, pentru alții literatura, pentru alții zodiacul și pentru alții reportajele sau ședințele foto mișto.

M-am întors ca să vă arăt că nu îmi e frică să recunosc că tot ce am zis mai sus și s-a zis despre mine E ADEVĂRAT. Da, sunt frustrată uneori. Da, articolele de hate nu aduc nimic bun, ci doar views, da, am folosit și eu tehnicile alea de-a deveni blogger cunoscut.

M-am întors pentru că acum am crescut și vreau să ajut și pe alții să învețe ce-am învățat și eu în 3 ani.

M-am întors să mai fac mișto-uri și să se mai facă mișto de mine.

M-am întors pentru că blogul e parte din mine.

Acum pentru toți cei care mă citesc, voiam să vă zic că sunteți cei mai tari. Și voi care-mi dați mega muie în comentarii, și voi care mă ridicați în slăvi. Ce să zic, bă? MERSI! 

IMG-20160625-WA0026-01