Cum trebuie să promovezi “body positivity” fără să fii hipercorect

2016 a fost anul hipercorectitudinii. Reclamele, site-urile, podium-urile, dar în special Internetul au explodat de hipercorectitudine. Dar oare cu această hipercorectitudine tot rănim? Și ce-o să se întâmple când vine generația de sub noi în forță și dă o palmă millennialiilor, care cred că sunt niște panseluțe speciale și se rănesc la cea mai mică glumă?

Imaginea corporală pozitivă, tradusă grosolan din Body Positivity-ul, din engleză, este un subiect sensibil fiindcă suntem ființe pline de insecurități, în mare generate de societatea consumeristă în care trăim. Misoginii ar spune că e în natura femeii ca atunci când e slabă să vrea să fie mai cu forme sau invers, însă și imaginea masculină a fost în lumina reflectoarelor anul acesta. Să nu uităm de dad bod (tipologia corpului de tată).

Subiectul în sine merge exact așa: cum trebuie să promovezi body positivity fără să rănești pe mine, dar să fii chiar de bun-simț. Anul ăsta am observat un trend mondial în care fetele slăbuțe erau date la o parte de noua femeie a anului 2016: plus sized. Iar aici nu vorbim de varietate și egalitate între toate tipurile de corpuri. Știm că venim în toate formele și toate greutățile, culorile etc. Însă un echilibru trebuie găsit. Iar advertising-ul lui 2016 a promovat cel mai tare femeia plus sized, dar și plus plus sized, uitând cumva fetele cu aspect mediocru sau fetele slăbuțe sau orice care să fie sub plus sized.

Aici s-a produs o ruptură cred, așa că am discutat cu mai mulți oameni despre părerea lor cu privire la body positivity-ul din 2016-2017, dar și cum cred ei că o să afecteze generațiile de sub noi. O să fie mai unhealthy? O să le pese mai puțin de cum arată? Sau fetele care nu sunt plus sized o să se simtă excluse și ajungem la inversul lui 2016? Atunci când fetele plus sized se simțeau excluse?

Aflăm mai jos.

“Modelele plus sized sunt create ca să fim mai receptivi la informație”

Tabăra băieților a adus în discuție teme precum faptul că rușinea e un factor motivațional puternic pentru nevoia de apartenență la un anumit grup, despre faptul că trebuie să fim modele pentru noi înșine și despre defectele care ne fac umani.

Andrei Radu: Nu cred că trebuie să luăm de exemplu ce vedem prin reclame sau pe Internet. Persoanele respective trec prin casting unde sunt alese special ca să promoveze cel mai bine produsul respectiv. Avand in vedere ca mulți dintre noi nu avem un trup perfect sculptat, tendința este de a alege oameni asemănători nouă ca să ne simțim confortabil și să fim receptivi la reclama sau mesajul respectiv. Cred că e mai important să fim modele pentru noi înșine, cu propriul nostru stil de viață. Indiferent că e sănătos sau nu. Atâta timp cât e potrivit pentru noi, nu contează ce cred ceilalți.

Alexandru LupoiDa, o să fie mai grase și mai leneșe fetele din generațiile următoare pentru că o să devină social acceptabil. Rușinea e un factor motivațional puternic, care provine din nevoia de apartenență la un anumit grup. Dacă în grup e ok să fii grăsan, atunci toată lumea o să fie așa. E mai ușor să fii grăsan. Din cauza stilului de viață actual ne mințim că nu avem timp, când, în realitate, ignoranța asta e alimentată de oameni care să ne justifice lenea. Toată treaba asta cu hipercorectitudinea e dăunătoare pentru că promovează stiluri de viață nesănătoase precum obezitatea, malițiozitatea, prostia și, mai ales, ignoranța.

Mihai Mija: Nicidecum. Diversitatea corporală înseamnă acceptarea celor din jur ca persoane normale, indiferent că sunt slabe, grase sau că au o pată de naștere pe jumătate din față. Acest lucru va aduce acceptare și mai puțină rea-credință celor cu gura mare. Un alt efect pozitiv ar fi mai multă încredere în cei respinși de societate pentru felul cum arată și că nu e absolut nicio problemă cu ei. Nu trebuie să te încadrezi neapărat în anumite standarde, ci să îndrăznești să ai încredere în tine că poți fi cine vrei tu să fii, iar totul stă în atitudine și dorința de evolua.

Dacă oamenii s-ar informa mai mult nu ar mai pica în capcana lui TREBUIE SĂ ARĂȚI AȘA

Tabăra fetelor vorbește despre oameni dezinformați, care visează la tipare perfecte, despre diversitatea corporală devenită social accepabilă și despre echilibrul promovării imaginii corporale pozitive.

Lorelei Mihesan: Mișcarea self love/body postivity încă nu a ajuns în România și sinceră să fiu nu cred că va ajunge prea curând. Da, într-adevăr, în State e cu totul o altă poveste. Îndrăznesc să zic că am căzut în cealaltă extremă. Diversitatea nu ar trebui să fie reprezentată de modele care suferă de obezitate clasa II, ci de femei cu diferite înălțimi și forme ale corpului. Toţi vrem să contribuim la o cauză bună și să simţim că facem parte dintr-o comunitate. Asta vor să facă și femeile care promovează un astfel de stil de viață, ascuns sub deviza „eu știu ceva ce voi nu știți/nu ați reușit să faceți, căci vedeți voi, eu am reușit să mă accept așa cum sunt. ” Toți cei care au un alt punct de vedere sunt automat hateri. Internetul le-a dat portița asta, o copertină pentru incertitudinile, nevoia de atenție, dar mai ales de apartenență la un grup, privilegiat, căci femeile care suferă de o astfel de afecțiune formează o minoritate. În încercarea noastră de a le integra în societate, le-am ajutat să se urce pe piedestal. Chiar și dacă acest trend își va continua ascensiunea și se va extinde va fi nevoie de foartă multă vreme pentru a deveni normă. Nu vorbim de 5-10 generații, ci de sute.

Colina Florentina: Nu cred că va avea un impact dăunator asupra generațiilor viitoare fiindcă aceste reclame, doar la cererea publicului au început să promoveze și un alt fel de look decât cel standard. Acum promovează și defectele fizice majore și faptul că fiecare om este frumos. Nu înseamnă că este încurajat nici sedentarismul nici mutilarea corporală. Imaginea modelului skinny și mușchiulos a fost promovată până de curând și tot a fost nesănătos. Multe ca să ajungă așa s-au înfometat, au luat pastile, au ținut diete, operații. Însă azi, oricine poate să fie model și fotomodel, iar asta mă bucură.

Kimi Pascal: Am destule exemple în jur, de oameni supraponderali, care se antrenează și mănâncă mult mai sănătos, decât cei în limita greutății normale. Fiecare persoană are un anumit metabolism, un anumit nivel hormonal. Apreciez orice om care se documentează în legătură cu nutritia, face miscare, după posibilitățile fizice, indiferent de corpul pe care îl are doar pentru că promovează un STIL de viață și nu un TIPAR. Nu sunt de acord nici cu cei care o dau în extrema ccealaltă și ajung X-men, în sensul în care sunt mai radioactivi decât Chernobyl-ul, dupa tonele de suplimente luate, pentru a ajunge la X greutate/body fat. Dar nici cu lipsa bunului simț în sală, lucru promovat de diverse bloggerițe/feministe extremiste. În acest caz, aceste gagici aleg să se dezbrace. Indiferent de corpul pe care îl ai, nu este conduita normală să apari in bustieră și chiloț’, drept shorts. Sigur, anumite specimene, lipsite de bun simț, te vor blama și vor spune că le discriminezi, doar pentru că ele nu înțeleg două lucruri simple. 1. La sală nu vii să faci exhibiționism sau paradă și nici să agăți. 2. Cu cât ești mai îmbrăcat, cu atât vei transpira mai mult, puteți căuta beneficiile pe Goagăl. Dacă oamenii s-ar informa mai mult în privința alimentației și a exercițiilor fizice, ar putea gândi realist și ar putea filtra mizeriile promovate de X sau de Y, fără să cadă în capacana “trebuie să te accepți așa cum ești!” sau “trebuie să arati așa!”. Cel mai important este să îți accepți limitele și corpul, odată ce duci un stil de viață sănătos, cu tot ce implică acesta.

Sasha Calinescu: E posibil să se schimbe mentalități, da. Adică nimeni să nu-și mai dea silința să arate bine, fiindcă e promovată imaginea unei femei plus sized. Cred că e un lucru bun să se nu mai promoveze modelele XS. Nu sunt un exemplu bun pentru fetele tinere care se simt frustrate că nu arată ca pe coperta revistelor. Cel mai bine cred că este să ai un corp sănătos, iar asta înseamnă pentru mine să ai și niște cărniță pe pulpe și grăsime pe fund. Am prietene mai plus sized, mai cu forme. Mie nu-mi place neapărat cum arată, dar ele așa se simt bine. Nu pot să pun limite cam de unde începe o femeie să se simtă grasă, sau cu forme.

Oamenii nu cunosc cuvântul echilibru

Concluzia mea pentru 2017? Mi-aș dori chiar să văd diversitate corporală. Femei înalte și cu burtă, femei mici de înălțime cu ditai fundul, femei foarte slabe și mici de înălțime, femei foarte înalte și plus-sized de absolut toate formele. Viața e ca un supermarket, poate așa ar trebui să fie imaginea femeii și în lumea virtuală. Eu una îmi doresc să văd un echilibru, o balanță între femeia plus-sized, ultrapromovată în ultima vreme și femeia ultra skinny. Da, și ele, dar și altele. Pozitivitate prin diversitate. Fiindcă dacă nu ești nici plus-sized, nici skinny, atunci te simți exclusă. Și se tot deschid portițe către iadul insecurităților. Nu mai bine le dăm foc portițelor și creăm o grădină unde să li se permită femeilor să arate cum vor ele nu să fie clone ale aceleiași reclame?