Sunt o superficială și-o să vă demonstrez că și voi sunteți

Ho, fraților, să intrăm în subiect! Ce săriți toți deodată pe blog așa, ca niște șacali. Discuția asta pornește de la ideea că indiferent cât de lugu lugu nia nia sunteți toți și vai ce oameni buni și haide să nu mai punem preț pe aspect sau să ne intereseze materialul, ci mai mult pe suflet. Bă, dar vouă nu vă e rușine așa un pic să vă mințiți singuri? Dă-o dracului de treabă. Înțeleg să mințiți oamenii din jur, dar pe voi? Are sens? Nu trăiți cu voi în fiecare zi? 

Mie mi-ar fi rușine de mine. Eu vreau să o recunosc aici, în fața lumii ăsteia internaute că sunt o superficială.

Îmi plac tipele cu ochi deschiși la culoare sau închiși cu aspect de căprioară abuzată, față de copil, ten porțelanic, care au grijă de ele și nu depășesc 65 de kile. Mai ales alea care știu să se îmbrace astfel încât să nu arate ca: o nașă, o prostituată sau ca o mamă cu 10 copii, care își stinge țigara în palmă. Apreciez o gagică mai naturală decât una machiată excesiv. Îmi plac tipele care au măcar un tatuaj sau un piercing. Mă leșină gropițele, pistruii și alunițele ca beauty marks.

Îmi plac tipii care au o față simpatică, poate un pic efeminați, cu sprâncene groase și ochi triști de câine abandonat, care au grijă de ei, nu sunt neapărat înalți sau scunzi și care nu depășesc 90 de kile (în funcție de înălțime). Îmi plac tipii care miros bine, dar nu înțepător, au adidași mișto în picioare, un zâmbet simpatic, buze pline și care se îmbracă bine astfel încât să nu arate ca: un tată care a renunțat la viață de mult, un contabil, proful meu de istorie dintr-a 8-a sau un cocalar cu burta peste pantaloni. Mă leșină dacă e măcar un tatuaj în ecuație sau dacă are o gropiță și maxilar sexy.

FIECARE ARE UN STANDARD. ĂSTA DE MAI SUS E AL MEU. Asta nu înseamnă că oamenii în afara lui sunt niște plebi infecți, ci că doar mă atrag mai puțin ca aspect. Superficial vorbind.

Abia apoi mă uit la personalitate, la cât sunt de amuzanți, ce cărți citesc, ce mănâncă la prânz și dacă aș vrea să socializez cu ei mai mult decât o jumătate de oră.

Uneori când mă uit la filme, nu apreciez filmul dacă actorii nu seamănă deloc cu ce am descris eu mai sus și uneori dacă seamănă sunt atât de proastă încât spun că a fost un film bun doar că mi-au luat ăia ochii. La fel și în seriale, uneori la fel și în trupele pe care le ascult. Dap. Atât de terminată și superficială.

Asta sunt. Sunt o superficială. Și asta suntem mulți. Doar că ne e frică să recunoaștem. Așa că eu fiind această bulă de superficialitate, mai ales super deschisă despre asta, mereu mi-a plăcut moda. Am făcut 3 ani de Design Vestimentar la Școala Populară de Artă și cam de acolo a început buba: am început să slăbesc, să fac sport să mă aranjez și să îmi pese foarte mult de felul în care mă îmbrăcam și eu și cei din jur. Am început să îi aranjez gulerele lui taică-miu că aveam impresia că se uită lumea urât la noi pe stradă și toate astea. Și am crescut în ce sunt acum.

Îmi pasă mult de:

  • haine;
  • cum arăt;
  • cum arată persoanele cu care îmi pierd timpul;
  • cum se îmbracă persoanele cu care îmi pierd timpul;
  • uneori și cum arată cei de pe stradă sau cunoștiințe.
  • cu cine se asociază persoanele cu care vorbesc;
  • imaginea mea și a celor de mai sus.

Dar un om se înconjoară de oameni de calitate, în viziunea lui, care înainte de toate se uită la ambalajul ăla de mai sus. Indiferent de ce spunem toți CĂ SUFLETUL CONTEAZĂ, că aspectul e pe locul doi, că nu ne pasă de cum se îmbracă ăla și celălalt, ce vedem prima oară? Că doar nu umblu cu sufletul lipit de ochi! Ca să îl citez pe Mr.Robot, nu poți să dai view source și să afli imediat de celălalt: glumeț, bun la suflet, sensibil, impulsiv, răutăcios, sarcastic, inteligent, jucăuș, pervers, bulimic, psihopat etc. Nu merge așa.

Da, prietenii mei au personalități minunate, dar nu le-am văzut din prima. Am avut doar noroc ca ele să fie asociate cu ce am zis mai sus. De multe ori exteriorul frumos coincide cu un interior urât 🙂 :).

Tu vezi un exterior și exteriorul ăla îți place în funcție de acești factori:

  • oameni din familie cu care ai crescut și trăsăturile lor;
  • oameni din trecut;
  • personaje din filme/seriale care te-au atras vizual
  • soliști din trupe, cântăreți la care ai visat să ajungi în copilărie;

Abia apoi vezi interiorul, dacă apuci să ajungi la el la timp dincolo de 1500 de măști. Eu am fost sinceră cu mine și cu tot Internetul. Tu de ce nu ești? Scrie-mi în comentarii acolo dacă ai tupeu să recunoști.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *