Cum mă simt după 6 zile de alergat în fiecare zi

Am fost o nesănătoasă o perioadă lungă de tot și-ntr-o ziulică, destul de asemănătoare cu asta de azi, m-am trezit mai devreme, am băut 1 L de apă, am tras trening-ul pe mine, adidașii și-am ieșit din casă. Nu știam dacă alerg, nu știam dacă mă dau cu longboard-ul, inițial planul era să ies să mă plimb, dar am început să alerg.

Și am alergat ca o nebună cam 30șiceva de minute. A fost oribil, m-a durut splina, am tușit ca dracu, era să leșin de la căldură, am crezut că în secunda în care mă opresc din alergat o să pic în gură de la epuizare. În schimb, s-a întâmplat o treabă uimitoare: am ajuns acasă, am făcut baie și aveam energie cât 3 iepurași de la Duracell.

Am început să scriu, să fac curat, am aranjat toate hainele din dulap, cărțile din bibliotecă, am ieșit din casă, am fost cumva pe repede înainte.

Și-apoi ghici ce? Am început să fac asta în fiecare zi. Alerg în parcul de la Crângași, dimineața și mereu îmi setezi rute imaginare: haide, dau 5 ture de la începutul parcului până în punctul Y și fac pauză.
Parcul e o experiență atât de interesantă încât uit că alerg. O știu pe doamna Doina, măturătoarea din parc, care-mi zâmbește mereu probabil ca să mă susțină. Știu cum o cheamă fiindcă scrie pe coșul de gunoi pe care-l târăște după ea zilnic, și mi-o setez ca reper când alerg.

Știu 2 bodyguarzi burtoși, care se holbează cel mai probabil la fundul meu când alerg și uneori se uită foarte mândri la mine când văd că alerg de câteva ori tot parcul.

Știu aceleași 5 babe și aceiași 3 moși care stau și bârfesc pe băncile din parc fiindcă și ei sunt repere imaginare pentru mine. Dacă trec de astea 5 babe, mă opresc să îmi iau apă de la cortul de prim ajutor.

Și tot așa.

În astea 6 zile am realizat așa:

  • alerg și ascult drum and bass și mă motivează;
  • îmi spun mereu în cap că sunt un fel de supererou dacă termin și tura asta;
  • am decis să postez zilnic pe Facebook ca să mă motivez iar;
  • mănânc super sănătos și încerc să renunț la bere;
  • am slăbit cam 3 kile fiindcă ard cam 600 de cal pe zi cu alergatul și mănânc cam 1000-1000șiceva;
  • nu prea mai pot să fumez, nici nu am terminat un pachet săptămâna asta;
  • mă simt invincibilă și nu mai am gânduri negre sau tristețuri.

Nu vreau să fac maratoane neapărat, nu îmi place să alerg cu oameni, de asta nu am running buddy, dar o fac doar ca să mă simt bine. Mai jos vă arăt și vouă cam ce progrese am făcut în 6 zile de alergat ca să vă motivez și pe voi:

Ziua 1:

13707800_1041967162553773_6012196761774478676_n

Ziua 2:

13765856_1042345685849254_4887692784753570384_o

Ziua 3:

13627249_1042976382452851_7531072857874822762_n

 

Ziua 4:

13681032_1043728999044256_2995774347436626030_n

 

Ziua 5:

13691017_1044353078981848_7003240735695857683_o

 

Ziua 6:

13731881_1045004832250006_2753054174789141315_o

Sfaturi de bun simț:

  • luați o sticluță cu apă la voi;
  • nu alergați după 10, 10 e cel târziu;
  • adidași de alergat, tip runner;
  • aplicația de alergat: Nike Running, S Health etc.
  • setează repere imaginare: până la moșul ăsta, până la ghereta cu înghețată, până la x;
  • când simțiți că chiar e panică și vă dor toate alea, opriți-vă. E și mâine o zi. Puteți să alergați și mâine. Nu pleacă parcul ăla de acolo.

Să vedem cât mă ține, sper să mă țină mult că mă simt super bine și încep să arăt mai bine pe zi ce trece.

Baftă la alergat, guys!

 

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *