Ziua 0, momentul 0: Care e momentul în care te-ai schimbat în totalitate?

M-am uitat zilele trecute la Killing Joke, animația cu Batman și am scris textul ăsta de mai jos dintr-o suflare. Nu e postare obișnuită de pe blog, e mai mult literară decât rant-uri sau sfaturi. E despre momentul ăla în care te saturi de tine. Punctul de rupere de tine. Zic să o atribuim lui Victor, nu?

Când ești rău cu maimuțele din jurul tău, oamenii spun că ești cel mai jegos om de pe planetă. Băi, dar mai ales dacă răul ăla pe care-l faci e de fapt un bine pe care ei nu-l conștientizează. Ca spre exemplu ieri: i-am zis unei gagici din supermarket că i se văd chiloții și mi-a aruncat un NȚ. Un NȚ auzi? Apoi am insistat și i-am zis că nu se mai poartă chiloții peste pantalonii de prin anii 90. S-a ofuscat, a oftat, mă uitam la un pește pe uscat. Așa e și în viață, ești prea sincer și-ți fute bartai pumnul în gură.

 De ce să fii sincer? Sinceritatea e pentru oamenii care au sufletul suficient de terfelit de viață și amintiri încât să suporte să treacă peste pupincurismele de toate zilele și să accepte că nu sunt centrul Universului. Pentru ăia idioți care gândesc cu altceva decât cu penisul sau vaginul sau cu partea a creierului reprogramată de părinți că trebuie să aibă o familie până fac 30 de ani.

Cine vrea o familie când tu ești atât de futut în cap încât nu ești în stare să te vezi de gânduri? Când ești atât de mâncat pe interior de negativism și de amintiri neplăcute încât nu ești în stare să îți programezi nici măcar mesele? Când mănânci ca să nu uiți că ești în viață? Sau invers, când te înfometezi ca să simți că trăiești? Să expun alți oameni la un astfel de spectacol grotesc e ca și cum aș omorî câinele familiei și-apoi l-aș găti și l-aș da tuturor să mănânce din el fără să le zic că e câine. Cam asta înseamnă să expun alți nevinovați la o viață eternă alături de gândurile mele negre.

Și totuși, ar veni doi-trei experți în viață, în dezvoltare personală să-mi zică: ești ceea ce gândești. Total adevărat. Te crezi regele planetei, ăla ești. Când colo ești rege la tine în telefon. Și dacă ai impresia că ești un ratat, chiar ești un ratat. Fiindcă absolut toate acțiunile tale sunt ghidate de cât de bou ești.

 Salut, sunt un bou. Îmi pare bine. 

Am auzit undeva că e nevoie doar de-o zi proastă ca să îți dai creierul de gard și să rămână acolo. O zi proastă. La unii poate sunt ani întregi, poate zile, poate luni, dar o sumă de decizii proaste și negândite. Și chiar și o singură zi.

Știi ziua aia când ai simțit că nu mai ești tu? Când totul s-a dat atât de tare cu roțile în sus încât nu ai mai știut care e sus, care e jos și ai uitat pe bune care e stânga și care e dreaptă. În care ți-ai pierdut simțul gustului. Ce mai e sărat? Ce mai e dulce? Ce e amar?

Ziua aia. O știi. Ai dat noroc cu vechea ta persoană, i-ai zis pa. Ai dat-o afară din casă și-ai decis să fii fix opusul. Pentru că de ce nu? Ăla de dinainte era un fraier ordinar care mânca iaurt cu calorii puține și se gândea cu ce să se îmbrace mâine. Ăsta de acum a atins punctul în care totul e gri. Chiar și iaurtul ăla e gri. Din ziua aia nu ai mai fost tu. Din luna aia ți-ai schimbat hainele. Din clipa aia te-ai expus prea mult lumii cu vechiul tău rahat umblător. Ai dat restart. Shut down. Boom. Pa.

Mi-a părut bine. Cu ce ești acum mai diferit de un țăcănit în cămașă de forță? Simplu. Tu știi să maschezi foarte bine cine ești. Ce-ai? Ai luat-o razna? Cum să arăți celorlați cum ești? Te bagă instant la spitalul de țăcăniți împiedicați. Arată-le doar că ești împiedicat. Nu-ți pune singur piedică. Mănâncă liniștit din iaurtul tău în timp ce în lume se petrec lucruri în jurul tău, sub ochii tăi, sub ambalajul colorat al iaurtului pe care tu nu-l vezi de cât de gri îți e iaurtul.

Mă pierdusem în evenimentele dramatizate de standardele societății în care am crescut. Și-apoi a început totul. De acolo.

Breaking point.

Acum vreau să vorbesc un pic și cu voi. Ia spuneți-mi care e punctul ăla în care ați simțit că dați snap că TU de azi nu coincide cu ăla de ieri. 

Sunt curioasă. O să răspund fiecăruia în parte.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *