Cum m-am îndrăgostit la Electric Castle

În primul rând povestea ar trebui să înceapă cu titlul: Cum am căzut din tren, în drum spre Electric Castle, dar stați așa să ajungem și acolo.

Faza 1 de festival: Mi-am julit genunchii

Trenul Electric pleca la 18:45 din Gara de Nord și cum sunt o doamnă respectabilă voiam neapărat să arăt ca o cucoană respectabilă înainte să ajung, așa că aproape am pierdut trenul. Mi-am pus niște vodcă în butelcuța mea cu pistol și-am pornit spre Gara.

Mă bucur că am mers cu trenul, chiar dacă am făcut 100.432 de ani până în Bonțida și că am dat peste donșoara Andreea acolo, cu care m-am tras în pozele clasice, pe care noi contemporanii le numim selfies.

20160713_194902

20160713_194252

Ceea ce nu știți despre mine și da mi-e cam rușine să recunosc e că m-am cam apucat iar de fumat. Și evident că nu aveam voie să fumăm în tren. E ilegal, ce-ai? Am așteptat vreo 10 mii de stații ca să ieșim și noi la țigară. A oprit trenul distracției pe la Brașov și ne-au zis că stăm cam 10 în stație. Aprind o țigară, stau la taclale și când mă uit ca o zână spre tren, trenul pleca fără Gheorghe. Am alergat. Și-apoi am căzut. Evident că peste Andreea, care mi-a oarecum atenuat căderea.

Am crezut că n-am nimic. Când am urcat într-un final în tren se holba toată lumea la genunchii mei. SÂNGE. Atât mi-a trebuit. Greață instant. Și-apoi m-au bandajat. Dar n-am murit. Nu a murit nimeni. Nu a căzut nimeni sub tren, doar am o amintire pe care s-o zic nepoților.

20160713_215157

Mai citiți și aici despre cum am căzut din tren.

Faza 2 de festival: Atmosfera din tren

Aici, în acest micuț live pe care l-am făcut puteți observa super atmosfera din tren.

Zic să vă împart și vouă ce se întâmpla în tren, pe lângă somn peste tot și oameni care se mișcau.

Începe lejer cu Tom Ford și când ajunge la Limit to Your Love live-ul mă dă peste cap.

Faza 3 de festival: Prima zi de festival m-am rupt pe drum and bass la Booha

13690834_1035735896510233_790918433246298323_n

Înainte să mă apuce iubirea pe aici, va trebui să explic că în prima zi și în ultima zi m-am simțit cel mai bine.

În prima zi m-am îndrăgostit de scena Booha unde, cam de pe la 15.00 până pe la 19.00, m-am rupt pe dnb și dubstep ca în liceu.

Evident că am băgat și niște spritz. Aveau super ofertă la Winebar: 21 lei 1 L de spritz. The shit.

13690571_1035811056502717_3278146066094661541_n

Muzica din prima zi: scena Booha, un silent disco pe dnb, Grimus și am plecat să dorm la 2 noaptea fiindcă sunt o babă nenorocită. Mă oftic că nu am ajuns la Camo & Crooked, dar pare-se că începusem petrecerea mai devreme decât trebuia.

Vremea de la Electric: Sunny with a chance of meatballs. Că au fost destui cârnați nepoliticoși pe zonă.

Moda din prima zi? Gagicile erau scoase din h&m, de la raionul Coachella. Păi de ce nu?

Despre moda de la Electric o să citiți zilele astea pe Hotnews. Scriu și acolo articol.

20160715_152637

Faza 4 de festival: Deja începusem să mă îndrăgostesc

Da, mă, știu că dacă ai ajuns până aici ai impresia că-i clickbait. Poate că e. Poate e un sâmbure de adevăr pe undeva printre rânduri pe care tu nu le observi. M-am îndrăgostit, bă. Taci că nu e niciun clickbait.

De gogoșile de la Donuterie.

13692717_1036366006447222_1905383051006435699_n

M-am îndrăgostit de cum au rupt timpanele Enter Shikari.

13668991_1036593083091181_8648505855601518654_n

De cum Electric m-a adus mai aproape de oameni dragi mie.

13669739_1345801825434321_7120886811294983349_n

20160717_204012

13681056_1462245550459633_2841625832290590871_n

De cât de politicoși sunt oamenii în Bonțida. Proprietara mea, tanti Angela, mi-a fost mamă câteva zile.

Poate de atmosferă (până să dea cu mocirlă).

Și apoi evident că m-am enervat de ploaie, mocirlă și de stricat de stări. Nu am apucat să văd câteva act-uri fiindcă era torențial afară.

Muzica din ziua 2: Enter SHIKAAAARI AU RUPT! M-au dat cu capul de pereți. Au avut tot. Și nu, a fost prea tare ca să fac vreun live. Trist a fost că nu am apucat să văd nimic după Enter Shikari. Am ratat Rusko și m-a durut sufletul.

Faza 4 de festival: Ziua 3 de festival e despre mocirlă și ploaie în ochi pe ritm de Skrillex

13620923_1037683306315492_2046909821665286844_n

Așa arăta cerul când am plecat spre festival. M-am rugat la ‘Ăl de Sus: TE ROG EU, DOAMNE, NU DA CU POTOPU’ ‘ĂL MARE LA SKRILLEX. Prea târziu.

13707706_1037001579716998_2959548345435744394_n

Mâncam de trei zile aici și habar nu aveam că se cheamă așa. Doar în Bonțida. E bine că în ultimele 2 zile chiar am fost echipată. La Enter Shikari m-a plouat până la piele.

13781891_1037798329637323_2998195599306910778_n

Muzica din ziua 3: Am prins așa- Dex la Booha,  Urma la main stage, apoi a început să plouă nițel și ne-am deplasat prin mocirlă la Blanilla & Orchesta, care a fost cea mai mare dubioșenie de combinații muzicale pe care le-am auzit vreodată.

Skrillex a fost epic. Fulgera pe cer, îmi ploua în ochi, aveam apă în cizme și cred că noroi și-n suflet, dar tot am stat și eu, și alți țăcăniți până pe la jumătatea act-ului, deși eu la un moment dat am fost adult responsabil și-am zis că dacă mai stau fac sigur pneumonie așa că am plecat la cazare și-am pierdut un super back to back între Skrillex și Flux Pavillion. Aia este.

Faza 5 de festival: Am venit pentru Bring Me The Horizon

În ultima zi, după cum ziceam, chiar am trecut peste nervii cu ploaia, mocirla, deși, din când în când, mai alunecam aproape să iau o gură zdravănă de noroi și să mă porcesc mai rău decât cu gogoșile alea de la Donuterie.

Muzica din ultima zi: Recunosc, toată ziua nu am făcut decât să aștept Bring Me The Horizon. Ca să fac un rezumat: ascult de când am auzit Pray for Plagues acu o mie de ani, le-am urmărit evoluția și știu că ultimul album e pussycore, dar evident că și eu sunt o pussy și-mi cam place. Dar trebuie să recunosc, nu prea am auzit vocea lui Ollie. E vai de el live și a fost și playback pe alocuri, dar eu sunt fană și am simțit hype-ul până în mocirla din cizme.

13754680_1037945489622607_4408979947859572067_n

Cum m-am îndrăgostit la Electric Castle? 

Cu cocoloașe. Sau mai degrabă cu mocirlă. A fost fix ca o relație de love-hate. Am spart banii, m-a ars soarele, m-a plouat, m-am amețit în fiecare zi de la feelingeală, am stat cu oameni amazing și-am simțit prea multe chestii în prea puțin timp. A fost o relație d-aia pasională. Ne-am certat un pic la un moment dat și m-a apucat rantul pe Facebook de vreme și de situația cu autobuzele. Dar ne-am împăcat repede. M-a făcut să râd și m-a pupat.

Vin și la anul să mă plâng iar? VIN, CE DRACULUI? 

Vă las cu clipul de introducere de la Bring me The Horizon ca să simțiți și voi că ați fost acolo.

PA!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *