Victor despre viață: “Nu vreau să mor, dar nici nu mai pot să trăiesc”

Am revenit cu Victor. Ăsta e un fel de introducere la tot. Mai citiți-l pe Veve aici.

Să te simți mizerabil e-n natura umană. Oamenii sunt niște roboți cu soft prost, sunt programați să simtă toate chițibușurile vieții. Sunt ca un fel de scrumieră pentru viața lor. De fiecare dată viața asta își aprinde o țigară și-apoi o stinge fix în oameni. Doare pe moment. Dar la un moment dat trebuie să strângă cineva mucurile alea de țigară, se împute treaba.

Ăsta sunt eu, Victor. Ați putea zice că e un nume de tocilar. Perfect de acord pentru că mereu am fost tocilar. Eu, Victor, sunt rănit în dragoste. Ce-o să fac acum? O să beau ca un inconștient, o să ies nopțile, o să muncesc, o să mă implic în o mie de proiecte și-o să stau nemâncat. V-am zis că m-am reapucat de fumat? Păi era cazul. De ce să ai o viață sănătoasă? De ce să faci sport în fiecare zi? N-are rost. Atunci când ești rănit ca un fraier, în inimă, de-o proastă care nu te merită, dar te-a meritat la un moment dat, atunci ești un bou complet. La cea mai mică treabă te apucă dracii, totul e catastrofal și ajungi să te masturbezi în cadă, în timp ce plângi, cu gândul la fosta.

Asta e povestea unui bou, deci. Un bou iubea o vacă. Vaca s-a săturat de cât de bou era așa că i-a zis să-și strângă catrafusele și să plece. Bravo ei! O felicit pentru puterea de-a lua decizia asta. Sunt prea idiot ca să realizez când ceva îmi face rău pentru că îmi place să-mi fac rău. Mereu mi-a plăcut, d-aia am fost și drogat o perioadă lungă. Acum nu mai pot că nu mai am 16 ani. Dar mă bate gândul de câteva zile, poate mă ajută.

Ați spune că e un roman de dragoste răhățișul ăsta pe care vă așterneți ochii. Probabil că îl citiți pe budă, de pe telefon, în timp ce vorbiți cu 10 oameni pe Facebook. Probabil îl citiți în metrou, și Gigi tractoristul îl citește cu voi. Nu e un roman de dragoste, e un roman adevărat. Despre jeg și mizerie, și sex și sentimente, și dramă, și căcat.

Sunt Victor și am probleme. Cred că începe să sune ca o întâlnire a Alcoolicilor Anonimi, dar am uitat că în România ne mințim că nu avem probleme cu alcoolul. Nu am probleme cu alcoolul, am o problemă cu viața. Nu vreau mor, dar simt că nu mai pot să trăiesc.

Iar romanul ăsta e scris în timp ce-mi trece fata asta. O să îmi treacă, dar nu acum. Abia suntem la pagina 1, mai e până termini de citit cartea. Când termini de citit o să îmi treacă. Dar, pentru moment, sunt debusolat și gol.

Probabil că în momentul ăsta sunt într-o dugheană din Centrul Vechi c-o gașcă de prieteni și bârfim despre femei. Ne mai luăm de relații, iar eu chiar am impresia că sunt bine. Dar un om înțelept- sau total dobitoc- spunea că dacă nu plângi, nu înseamnă neapărat că te simți mai bine, ci că te doare prea tare ca să plângi.

Mă aflu în etapa în care lucrurile s-au petrecut prea repede și e prea mult ca să diger totul. Cred că am nevoie de-un shot de Jager ca să meargă. Sau eventual să mă transform într-o vacă, aia are 4 stomacuri. Stomace?

Și dacă prostia mea cruntă o să te ajute să treci peste durerea pe care o simți sau o să te facă să înțelegi că nimic nu durează chiar pentru o eternitate, mă bucur.

Acum scuză-mă, dar chiar am niște shoturi de Jagger cu numele meu pe ele.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *