Ciorbă de bloggeri: Mihai ne vorbește despre încălcarea intimității virtuale

Am pus oala pe foc, am încălzit-o și KABLAM! A ieșit un alt sortiment din ediția Ciorbă de Bloggeri. Azi vorbim cu Mihai Vasilescu despre intimitate virtuală. Pe el îl citiți aici. Că eu acolo-l citesc.
————————————————————————————————————————————————————————————-

De când mi-a propus Ana-Maria să mă bag în “ciorba de bloggeri”, m-am tot întrebat ce să scriu, ca să fie şi pe stilul meu să se potrivească şi cu blogul ei. Dar nu găseam nici mort ceva ce să-mi placă. Doar că, uneori lucrurile se potrivesc de la sine. Aşa că ieri, mi-a picat plească unul dintre cele mai greţoase statusuri de pe Facebook pe care le-am văzut vreodată. Adică ăsta:

mihai_vasilescu_status_penibil

Poate vă întrebaţi de ce mi se pare deplasat. Păi din cauza frazei cheie: “şi uite-aşa îmi făcui de lucru: intru pe contul soţului şi dau like nebunului zi-lumină”.

Nu găsesc absolut nimic normal în a avea acces să foloseşti contul de Facebook al partenerului. Şi nu, nu are nicio legătură cu iubirea, dragostea sau respectul. Ci cu faptul că în viaţă există lucruri care trebuie să fie doar ale tale. Sunt personale şi au un grad de intimitate care ar trebui să fie de neatins, indiferent de relaţia în care te afli. Mie chestia asta cu parolele şi conturile folosite de ambii parteneri mi se pare similară cu a purta chiloţii folosiţi ai celuilalt. Chiar dacă din întâmplare ţi s-ar potrivi, de ce ai face una ca asta?

Iar situaţia este la fel de penibilă indiferent că ea a cerut acces la conturi sau el a fost tăntălaul care a zis: “iubi, uite aici parolele mele, foloseşte-le cu încredere si dacă schimbi vreuna dintre ele poate îmi zici şi mie. Doar dacă vrei”. Nu există aşa ceva! Un astfel de comportament nu exprimă decât nesiguranţă şi totală neîncredere în celălalt. Iar faza cu “te iubesc dar eu trebuie să stiu tot, inclusiv când mergi la budă” se traduce în următorul mod: “nu am încredere în tine nici cât negru sub unghie”. Şi atunci, unde mai e iubirea? Că astea nu prea merg mână în mână.

Acum vin şi vă întreb: câţi dintre voi aveţi parolele la comun? Iar cei care aveti suficientă demnitate cât să nu fi făcut aşa ceva, cum aţi reacţiona dacă vi s-ar cere asta?

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *